Sfânta Cuvioasă Eufrosina este un exemplu profund de devotament și ascultare față de Dumnezeu, reflectând o viață trăită în rugăciune, post și veghere. Din fragedă copilărie, Eufrosina și-a dedicat viața lui Hristos, crescând într-o familie evlavioasă din cetatea Alexandriei, condusă de tatăl său, Pafnutie, un om bogat și temător de Dumnezeu, și mama sa, la fel de evlavioasă, dar stearpă. Cuplul, întristat de lipsa unui moștenitor, și-a îndreptat toate rugăciunile și milosteniile către Dumnezeu, implorându-L să le binecuvânteze căsnicia cu un copil. După multe rugăciuni și posturi, Pafnutie, vizitând o mănăstire unde egumenul era considerat sfânt, și-a expus mâhnirea pentru lipsa de rod al soției sale. Dumnezeu, ascultând rugăciunile acestora, a dezlegat nerodirea femeii și le-a dăruit o fiică minunată, botezată Eufrosina.
Citește și: Pr. Savatie Baștovoi: „Singura bucurie care nu se stinge este aceea de a te simți înțeles și iertat
Sfânta Cuvioasă Eufrosina a renunțat la lume pentru viața monahală, descoperindu-și identitatea tatălui ei abia pe patul de moarte
După ce mama ei a trecut la cele veșnice, Eufrosina a crescut sub îndrumarea tatălui său, care i-a insuflat dragostea pentru Sfânta Scriptură. Frumusețea și înțelepciunea tinerei fete s-au răspândit în cetate, atrăgând numeroși pretendenți de rang înalt care doreau să o ia de soție. Cu toate acestea, Pafnutie a amânat decizia, lăsând-o în mâinile Domnului. În timp ce tatăl său pregătea nunta cu un pretendent de seamă, Eufrosina, tot mai atrasă de viața monahală, a avut ocazia de a vizita din nou mănăstirea unde egumenul, impresionat de râvna ei duhovnicească, a binecuvântat-o și i-a dat îndrumări pentru viața ei spirituală.
Sufletul tinerei s-a aprins cu o dorință arzătoare de a urma calea călugăriei. Astfel, sub îndrumarea unui călugăr, ea a decis să renunțe la viața lumească, să-și tunde părul și să îmbrace haine monahale. Însă, pentru a nu fi descoperită de tatăl său, Eufrosina a ales să intre într-o mănăstire de bărbați, unde a luat numele de Smaragd și a trăit în ascuns timp de 33 de ani, sub protecția lui Dumnezeu. Frumusețea și tăria sa spirituală au impresionat toți frații din mănăstire, iar starețul Agapet a fost uimit de dedicarea sa în rugăciune și post.
De-a lungul anilor, tatăl ei, Pafnutie, nu a încetat să o caute, mâhnit și copleșit de tristețea pierderii fiicei sale. De fiecare dată când se ruga pentru ea, Dumnezeu îi mângâia sufletul, fără însă a-i dezvălui locul unde se afla. Într-o zi, întristat profund, Pafnutie a fost condus la Smaragd, despre care credea că este un călugăr sfânt. Conversațiile cu fiica sa, deși tatăl nu știa încă cine era cu adevărat Smaragd, l-au umplut de mângâiere și pace, simțind în inima sa că fiica lui trăiește.
Pe patul de moarte, Eufrosina și-a dezvăluit identitatea tatălui său, spunându-i că ea este cea pe care o căutase atâția ani. Cuvintele sale i-au zguduit inima, însă l-au umplut și de o pace nesperată, știind că fiica lui alesese calea cea sfântă. După moartea Eufrosinei, Pafnutie s-a călugărit și a viețuit în aceeași chilie în care a stat fiica sa, slujind lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții. Moaștele Sfintei Eufrosina au devenit izvor de minuni, iar tatăl său, încheindu-și drumul pământesc, a fost înmormântat lângă ea, lăsând o moștenire spirituală bogată celor care urmau calea lui Hristos.
Astfel, povestea vieții Sfintei Cuvioase Eufrosina este o mărturie despre tăria credinței, ascultare față de voia lui Dumnezeu și renunțarea la lume pentru a câștiga împărăția cerurilor, oferindu-ne o lecție eternă despre sfințenie și iubire divină.