În contextul afecțiunilor transmise prin înțepătura de țânțar, boala cauzată de virusul La Crosse se remarcă prin raritatea și severitatea ei, fiind asociată cu inflamații cerebrale care pot pune viața în pericol. Afecțiunea virală poartă numele comitatului La Crosse din statul Wisconsin, locul unde a fost identificată pentru prima dată în anii ’60, și continuă să afecteze anual între 30 și 90 de persoane în Statele Unite, fără a fi raportate cazuri în afara granițelor țării, potrivit Live Science.
Epidemiologic, peste 60% dintre cazuri apar la pacienți de sex masculin, iar aproximativ 90% afectează persoane cu vârsta sub 20 de ani. Transmiterea virusului La Crosse are loc cu precădere în intervalul târziu al primăverii și începutul toamnei, perioadă în care populațiile de țânțari ating niveluri maxime. Boala este mai frecventă în statele americane din nordul regiunii Midwest, Atlanticul Mijlociu și sud-estul SUA.
Agentul patogen este transmis exclusiv prin înțepătura unui țânțar infectat, cel mai adesea aparținând speciei Aedes triseriatus, care preferă ca loc de reproducere găurile din trunchiurile copacilor, dar își poate depune ouăle și în recipiente în care stagnează apa, amplasate în aer liber. Persoanele care locuiesc, muncesc sau își petrec timpul liber în zone împădurite sunt expuse unui risc mai mare de infectare, având șanse crescute de a intra în contact cu aceste insecte.
După ce pătrunde în organismul uman, virusul poate ataca sistemul nervos central, inclusiv creierul, distrugând neuronii și provocând complicații neurologice severe. Spre deosebire de alte virusuri, La Crosse nu se transmite de la o persoană la alta, iar concentrația virusului în sângele uman nu este suficient de ridicată pentru a infecta alte țânțari, motiv pentru care oamenii sunt considerați „gazde terminale”. În mediul natural, virusul circulă între țânțari și mamifere mici, precum veverițele sau chipmunk-ii.
Majoritatea celor expuși la virusul La Crosse — aproximativ 96% — nu dezvoltă simptome. Cei care manifestă reacții la infecție pot avea febră, dureri de cap, greață și vărsături în decurs de trei până la zece zile de la înțepătura țânțarului infectat. În cazuri mai grave, în special la copii sub 16 ani, aceste simptome pot evolua către encefalită, o inflamație a creierului cu potențial letal. Statistic, aproximativ 75% dintre cazurile care implică encefalită apar în rândul copiilor.
Deși rata mortalității cauzate de encefalita La Crosse este mai mică de 1%, între 5% și 15% dintre pacienții care supraviețuiesc pot suferi ulterior de convulsii recurente. Nu există tratament curativ sau vaccin pentru această afecțiune. În cazurile severe, pacienții beneficiază doar de îngrijire medicală de susținere, acordată în unități spitalicești.
Pentru a preveni infectarea, autoritățile sanitare recomandă evitarea înțepăturilor de țânțari prin folosirea de repelente aprobate, precum și prin purtarea de haine cu mâneci lungi și pantaloni lungi în spații exterioare. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA atrage atenția asupra importanței protecției individuale, mai ales în zonele cu risc crescut.
