Din când în când se reactivează curentul „Vrem spitale, nu Catedrale!”
Îmi aduc aminte că atunci când am auzit pentru prima dată sloganul, mi s-a ridicat părul pe ceafă. Pentru că există în acest slogan o doză de prostie și inconștiență care nici măcar nu poate fi cuantificată. Și am scris atunci „Am ajuns să ne cerem osândă și nici măcar nu conștientizăm ce anume cerem”.
Sloganul a început să circule înainte de pandemie și m-am întrebat iarăși dacă începerea nebuniei nu a fost un răspuns la ce anume își dorea gloata hulitoare.
Aceeași gloată hulitoare care acuză Biserica că nu face nimic, nu ne face școli și policlinici. De parcă ăsta ar fi scopul primordial al Bisericii Ortodoxe Române – să țină locul Statului și să facă ceea Constituția stipulează că este sarcina Executivului și a administrației publice. Nicidecum treaba Bisericii!
Și cu toate că legal nu este treaba ei, Biserica face. De cele mai multe ori în tăcere, pentru că marile titluri care atrag masele nu sunt cele legate de acțiunile caritabile și filantropice ale Ortodoxiei Române. Ci despre scandaluri în care Biserica este trasă și atrasă cu orice preț.
Am ales titlul acestui material cu bună-știință, pentru a arăta cât de superficiali am ajuns și cât de dornici de a ponegri Biserica cu orice preț suntem. Nu ar fi de mirare să apară comentatori care, fără să citească despre ce este vorba, vor arunca cu noroi. Dar vor exista mai mulți care, sper, eu, se vor gândi de două ori înainte de a deschide gura și a înjura preoții și instituția Bisericii.
Așa că o să vă povestesc despre o altă față a Bisericii. Există un preot în Tecuci, județul Galați, care reușește să strângă în jurul lui nu doar comunitatea de enoriași ai Bisericii pe care o păstorește, ci chiar mulți tecuceni. Ba chiar oameni din satele și comunele din jur, inclusiv foștii enoriași de la Torcești.
Când Părintele Petru Ojog anunță câte o acțiune caritabilă, sar oameni care doresc să ajute, din puținul lor, pe alții, și mai necăjiți. Pentru că Tecuciul nu este o comunitate de oameni bogați. Este un târgușor cu o rată destul de ridicată a șomajului. Puternic industrializat înainte de 1989, Tecuciul nu mai este ce a fost. Asta ca o paranteză, ca să înțelegeți că în Tecuci nu umblă câinii cu colaci în coadă. Dimpotrivă.
Și, cu toate acestea, din toată sărăcia orășelului de provincie care a dat României academicieni, oameni de știință, pictori, scriitori, Părintele Petru Ojog de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care aparține de Arhiepiscopia Dunării de Jos aflată sub păstorirea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, reușește, periodic, să facă colecte.
Dube încărcate cu alimente neperisabile pleacă în multe locuri din țară unde este nevoie de ajutor. Paste făinoase, orez, fasole, ulei, zahăr, pasta de tomate, dulcețuri și compoturi, legume și fructe de sezon – tot felul de lucruri de bază pleacă către așezăminte unde alți preoți se îngrijesc de copii și oameni nevoiași. La Părintele Nicolae Tănase la așezămintele de copii de Valea Plopului, la Părintele Dan Damaschin de la Iași, prin centre de îngrijire a bătrânilor și a bolnavilor…
Să mai spun că Părintele Petru s-a îngrijit și că enoriașii fac ce fac și există o bursă parohială care se acordă unor copii din familii defavorizate sau monoparentale, copii și tineri cu merite deosebite? Să vă mai spun că Părintele Petru adună la Centrul Social de pe lângă biserică copii și tineri și că acolo au loc tot felul de activități și ateliere?! Să vă mai vorbesc despre cum vin la Biserică copiii orfani și cum se țin după Părintele Petru ca niște puișori după cloșcă? Să vă mai spun despre vizitele făcute bolnavilor în spitalul municipal sau acasă la ei? De ajutoarele pentru bătrânii singuri? Despre ajutoarele pentru copii mici care au nevoie de tratamente în străinătate?!
Nu vă mai spun. Vă atașez doar câteva fotografii care vorbesc de la sine.
Cu binecuvântarea IPS Casian al Dunării de Jos, alături de Părintele Protopop Cornel Păduraru, Părintele Petru face cu ajutorul Lui Dumnezeu și al oamenilor tot ce poate pentru o lume în care mulți nu scapă nicio ocazie să ponegrească Sfânta Biserică, dar care la capitolul ajutorarea aproapelui au rămas corigenți.
Iar Părintele Petru din Tecuci este doar unul dintre miile de preoți Ortodocși care, fără tam-tam, fără să își aroge merite, tace și face.
Iar acest gen de lucruri despre care nu se vorbește cât ar trebui, se petrec pe tot cuprinsul țării.
Iartă-mă, Părinte Petru, că nu te-am întrebat nimic și nu ți-am cerut acordul să scriu aceste lucruri. Dar din când în când oamenii trebuie să afle ce înseamnă cu adevărat Biserica Ortodoxă Română!
GALERIE FOTO:
