După mai bine de cincizeci de ani petrecuți în derivă pe orbita Terrei, Kosmos 482 – un modul sovietic conceput pentru a ajunge pe Venus, dar care nu a reușit niciodată să-și părăsească planeta de origine – revine acum în atenția experților și a publicului din întreaga lume, pe fondul riscului unei reintrări necontrolate în atmosferă ce ar putea avea loc în următoarele săptămâni.
Această capsulă spațială, construită pentru a rezista presiunii și temperaturilor extreme de pe Venus, a fost lansată pe 31 martie 1972. Însă, din cauza unei defecțiuni a treptei superioare Blok L – atribuită unui cronometru programat greșit – modulul nu a reușit să depășească orbita terestră. Conform practicii sovietice de a reclasifica misiunile eșuate care rămâneau în apropierea Pământului, aceasta a fost redenumită „Kosmos 482”. Nava s-a fragmentat la scurt timp după lansare, două bucăți mai mici căzând lângă Ashburton, în Noua Zeelandă, la doar două zile de la incident, în timp ce restul, inclusiv un modul de aproape 500 kg, a rămas în spațiu până în prezent.
Acum, acest obiect masiv și ultrarezistent se apropie de finalul zborului său orbital. Oamenii de știință avertizează că reintrarea ar putea avea loc în orice moment, dar rămâne extrem de dificil de prevăzut momentul exact și, mai ales, locul unde vor cădea eventualele resturi. Factorii care influențează această incertitudine sunt multipli, printre care activitatea solară intensă, care încălzește și dilată atmosfera superioară a Pământului, ceea ce determină o frecare sporită și accelerează coborârea sateliților, potrivit interestingengineering.com.
„Deoarece acest modul a fost proiectat să reziste atmosferei dure a lui Venus, există o șansă reală ca el să supraviețuiască reintrării intact”, a explicat Marco Langbroek, specialist olandez în urmărirea sateliților, într-o postare pe blog. El a mai menționat că, deși posibilitatea ca fragmentele să lovească zone locuite este redusă, „nu este inexistentă”, iar masa considerabilă a modulului îl face comparabil cu un meteorit în ceea ce privește impactul potențial.
Riscul cel mai mare nu este doar cel al impactului propriu-zis, ci și imposibilitatea de a stabili un perimetru de siguranță înaintea reintrării. Dacă resturile ar ajunge pe uscat, ar putea deveni o oportunitate unică de studiu asupra rezistenței materialelor spațiale supuse unui mediu ostil vreme de decenii. Însă scenariul cel mai probabil este ca fragmentele să cadă în ocean sau în regiuni nepopulate.
Aceasta nu este prima tentativă de prognoză legată de prăbușirea lui Kosmos 482. În 2018, astronomul rus Pavel Shubin a estimat o fereastră de reintrare cuprinsă între 2023 și 2025. În anii următori, alte analize – inclusiv cele din 2019 și 2022 – au ajustat intervalul de risc între mijlocul anului 2024 și 2027, cu o probabilitate ridicată între 2025 și 2026.
Problema ridicată de Kosmos 482 nu este un caz izolat. De la debutul erei spațiale, în anii 1950, mii de misiuni au lăsat în urmă corpuri nefuncționale pe orbita Terrei. Agenția Spațială Europeană estimează că în prezent există circa 3.000 de sateliți defecți, care, asemenea acestei sonde, pot deveni periculoși în orice moment. Fenomenul tot mai accentuat al poluării orbitale, cunoscut și sub numele de „sindromul Kessler”, constituie o amenințare reală pentru viitoarele misiuni spațiale și pentru siguranța oamenilor, în special în cazul unor reintrări necontrolate precum cea anticipată în cazul Kosmos 482.
