Astronomii au reușit să descopere o planetă îndepărtată care oferă o privire unică asupra unui viitor posibil pentru Pământ, având în vedere extinderea iminentă a Soarelui. Planeta stâncoasă, denumită KMT-2020-BLG-0414, se află la aproximativ 4.000 de ani-lumină de Pământ și este de aproximativ două ori mai mare decât planeta noastră. Această descoperire este deosebit de semnificativă, deoarece planeta orbitează în jurul unei pitice albe, rămășițele unei stele stinse, un fenomen care se așteaptă să fie replicat de Soarele nostru în aproximativ 5 miliarde de ani.
Citește și: Cum descoperă creierul tipare în activitățile zilnice fără ca tu să fii conștient de acest proces
Astronomii au descoperit o planetă îndepărtată care ar putea oferi indicii despre viitorul Pământului peste 8 miliarde de ani
Înainte ca Soarele să se transforme într-o pitică albă, însă, el va trece printr-o fază de expansiune majoră, transformându-se într-o gigantă roșie. În acest stadiu, se preconizează că va înghiți planetele apropiate, inclusiv Mercur și Venus, și este posibil să consume și Pământul și Marte. Dacă planeta noastră va scăpa de această catastrofă cosmică, ar putea ajunge să semene cu KMT-2020-BLG-0414, aflându-se la o distanță mai mare de resturile răcite ale fostului său soare. Această posibilitate a fost prezentată de cercetători în data de 26 septembrie, într-un articol publicat în revista Nature Astronomy.
„Nu avem un consens în prezent dacă Pământul va putea evita să fie înghițit de Soare când acesta se va transforma într-o gigantă roșie peste aproximativ 6 miliarde de ani„, a declarat Keming Zhang, autorul principal al studiului și astronom la Universitatea din California, San Diego. „În orice caz, planeta Pământ va mai fi locuibilă doar pentru aproximativ un miliard de ani, după care oceanele sale vor fi vaporizate de efectul de seră, mult înainte de riscul de a fi înghițită de gigantul roșu.”
În decursul vieții lor, stelele precum Soarele își obțin energia prin fuziunea hidrogenului în heliu. Odată ce acest combustibil se epuizează, începe fuziunea heliului, ceea ce duce la o creștere uriașă a energiei emise și la extinderea stelei până la sute sau chiar mii de ori față de dimensiunea sa inițială. În această fază, steaua consumă planetele din apropiere pe măsură ce se transformă într-o gigantă roșie. Sistemul planetar descoperit se află în apropierea centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, în zona cunoscută sub numele de bombare galactică. Prima observație a acestui sistem a fost făcută în 2020, când astronomii au remarcat cum acesta a trecut prin fața luminii unei stele și mai îndepărtate, aflată la 25.000 de ani-lumină distanță. Fenomenul de „lentilă gravitațională”, provocat de gravitația puternică a sistemului, a permis observarea detaliilor despre această planetă.
După ce au analizat fenomenul, cercetătorii au identificat planeta, care este de aproximativ două ori mai mare decât Pământul și orbitează în jurul piticii albe la o distanță de una sau două ori distanța dintre Pământ și Soare. Sistemul mai conține și o pitică brună — o stea care nu a reușit să devină activă — cu o masă de aproximativ 17 ori mai mare decât cea a lui Jupiter.
Ce se va întâmpla cu umanitatea în viitorul îndepărtat este încă un subiect al speculațiilor. Oamenii de știință nu pot spune cu certitudine dacă viața ar putea supraviețui fazei de gigantă roșie a Soarelui sau dacă tehnologia va fi capabilă să prevină încălzirea extremă ce va face oceanele noastre să se evapore în următorul miliard de ani. Zhang a sugerat că, în viitor, oamenii ar putea să migreze pe lunile înghețate ale lui Jupiter și Saturn, precum Europa și Enceladus, care vor deveni lumi acvatice în anii finali ai Soarelui.
„Pe măsură ce Soarele se transformă într-o gigantă roșie, zona locuibilă se va muta în apropierea orbitelor lui Jupiter și Saturn, iar multe dintre aceste luni vor deveni planete acoperite de oceane„, a explicat Zhang. „Cred că, în acest caz, umanitatea ar putea migra acolo.”
Această descoperire fascinantă oferă o oportunitate rară de a contempla soarta Pământului și a umanității în miliardele de ani care urmează, pe măsură ce steaua noastră-mamă se apropie de sfârșitul vieții sale.