În cartea Viaţa şi învăţăturile Cuviosului şi Sfinţitului Mucenic Cosma Etolianul, Sfântul Cosma avertizează asupra unor vremuri grele ce vor veni, descriind calamități precum secete devastatoare, foamete, boli și cutremure care vor zgudui întreaga lume. El menționează că munții vor cădea, iar marea va inunda pământul, aducând distrugeri pe scară largă. În fața acestor amenințări, Sfântul Cosma îndeamnă oamenii să nu se preocupe de pierderile materiale, ci să se concentreze asupra sufletului și relației cu Hristos. Chemarea sa este clară: indiferent de ceea ce va veni, mântuirea sufletului și păstrarea credinței sunt cele mai importante. Mesajul său rămâne o pledoarie puternică pentru pocăință și pregătire spirituală în fața încercărilor iminente.
Sfântul Sfințit Mucenic Cosma Etolul
E trist să v-o spun, dar v-o spun: azi-mâine, așteptăm secete, foamete mare, când vom da mii de galbeni (florini) și nu vom găsi o bucată de pâine și apă. Azi-mâine așteptăm morți, boli mari, când cei vii nu vor ajunge să-i îngroape pe cei morți.
Va fi un cutremur a toată lumea, care va face să cadă toate casele, și toți munții și toată lumea se va face un loc șes, marea va urca mai sus decât munții cei mai înalți, încât va fi cu cincisprezece coți peste lume (n.n. aproximativ 7 metri), stelele vor cădea din cer, soarele și luna se vor întuneca. Cerul care se vede, pământul și toate vor arde și lumea va muri.
Când se vor face acestea? Hristosul meu spune că acum ele se apropie repede, a ajuns cuțitul la os. Se vor face dintr-odată, ar putea să se facă și în noaptea asta.
Oare n-au și început deja? Nu vedeți cum au pierit animalele voastre, recoltele voastre? Cum izvoarele și râurile s-au întors? Azi ne lipsește una, mâine alta, și Dumnezeu ni le dă tot mai puțin, iar noi, ca niște nesimtiți, nu ne gândim la ele.
Vă spun iarăși acest lucru și vă îndemn: chiar dacă cerul s-ar coborî jos și pământul ar urca sus, chiar dacă lumea întreagă va pieri, cum are să piară azi-mâine, să nu vă îngrijiți ce va face Dumnezeu.
De vă va arde trupul vostru, de vi-l va prăji, dacă vă va lua lucrurile voastre, să nu va îngrijiți: dați-le, nu sunt ale voastre. De suflet și de Hristos aveți nevoie.
Chiar dacă lumea întreagă ar cădea, nu vă va putea lua acestea două, numai dacă nu le vei da de bunăvoie. Acestea două să le paziți, ca să nu se întâmple să le pierdeți.
Să ne pocăim!
Acum, frații mei, se cade să ne gândim ce suntem: drepți sau păcătoși? Dacă suntem drepți, suntem norocoși și de trei ori fericiți. Dar dacă suntem păcătoși, se cade ca acum, cât avem timp, să ne pocăim de rele și să facem cele bune.
Iadul ne așteaptă, când ne vom pocăi? Nu mâine, poimâine, și peste un an, ci în clipa aceasta, fiindcă nu știm ce vom păți mâine, fiindcă Hristosul nostru ne spune să fim mereu gata (Matei 24, 44).
