Într-o lume agitată și diversă, în care sărbătorile au adesea multiple înțelesuri și simboluri, Crăciunul Ortodox rămâne ancorat într-o tradiție bogată și profundă. La peste două mii de ani de la Nașterea Domnului Iisus Hristos, credința ortodoxă păstrează cu sfințenie adevărul sărbătorii, respingând confuziile și reinterpretările care încearcă să îi altereze înțelesul.
Crăciunul Ortodox și semnificația sa profundă în contextul spiritual și cultural
În contrast cu variantele secularizate ale Crăciunului, care îl asociază pe Moș Crăciun cu diverse mituri și legende păgâne, ortodocșii afirmă cu hotărâre că esența sărbătorii este Întruparea și Nașterea lui Iisus Hristos. În vreme ce unele persoane adoptă concepții mitologice, susținând că Moș Crăciun este o figură născută în Europa sau S.U.A., cercetările relevă origini mai vechi și mai complexe.
Conform cercetătorilor de la „Centrul Național de Cercetare Științifică” din Franța, Moș Crăciun francez, Pere Noel, are rădăcini în mitologia păgână, fiind asociat cu Gkarkan, fiul zeului celților Bel. Gkarkan era un uriaș binevoitor care, în timpul solstițiului de iarnă, împărțea cadouri copiilor. Acest aspect păgân al Moșului Crăciun se distanțează semnificativ de învățăturile ortodoxe.
O altă cercetare, realizată de Clement Moore, scoate în evidență influența miturilor și legendelor asupra concepției populare despre Crăciun. Elemente precum sania zburătoare, cerbii și spiritele demonice care însoțeau Moșul Crăciun, precum și piticii participanți la fabricarea cadourilor, toate acestea sunt aduse în discuție. Ortodocșii resping aceste elemente ca fiind fără valoare mântuitoare în raport cu sărbătoarea lor.
În contrast, Crăciunul Ortodox are o semnificație profundă, subliniind împlinirea scopului creației umane prin Întruparea și Nașterea lui Iisus Hristos. Unirea omului cu Dumnezeu este scopul central al acestei sărbători, iar Sfinții Părinți reafirmă importanța Întrupării pentru îndumnezeirea omului. Crăciunul devine astfel un moment cheie în legătură cu Răstignirea, Învierea, Înălțarea și Pogorârea Duhului Sfânt.
În cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, „Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.” Prin Botez, credincioșii participă la Întruparea, Moartea și Învierea lui Hristos, experimentând astfel o reînnoire personală. Astfel, Crăciunul devine o sărbătoare centrală, strâns legată de misterul răstignirii și învierii, oferind credincioșilor direcția spre Pogorârea Duhului Sfânt și îndumnezeirea lor.
Citește și: Pr. Vlad Pimen de la Muntele Athos către Diaspora Românească: „Eroii țării sunt cei care rămân acasă”
Într-un climat în care simbolurile profane ale Crăciunului devin din ce în ce mai prevalente, ortodocșii își reafirmă credința în semnificația autentică a sărbătorii. Iconografia Nașterii Domnului, care evidențiază întreaga creație primind har de la Hristos, subliniază importanța acestui moment în istorie. Cuvintele Sfântului Augustin al Florinei reamintesc tuturor credincioșilor că Crăciunul este „începutul și maica tuturor sărbătorilor”, subliniind rolul central al Nașterii Domnului în calendarul creștin.
Astăzi, după două mii de ani, credincioșii ortodocși continuă să celebreze cu bucurie Nașterea Domnului, alături de îngeri, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dreptul Iosif, păstorii, magii și întreaga creație. În acest spirit, dorim tuturor românilor tot binele din lume și îndemnăm la bunătate, smerenie și evlavie, menținând astfel autenticitatea și profunzimea Crăciunului Ortodox.
