Vinerea Mare, ultima zi de vineri din Săptămâna Patimilor, reprezintă pentru creștinii ortodocși una dintre cele mai solemne și încărcate de emoție momente din întreg anul liturgic. În această zi sfântă, Biserica rememorează punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos, iar credincioșii participă la slujbe speciale și la ritualuri care exprimă durerea, pocăința și recunoștința pentru jertfa Fiului lui Dumnezeu.
Citește și: Ziua dezrobirii romilor, comemorată în Parohia Sintești: Ne amintim de acel moment și privim către viitor
Unul dintre cele mai semnificative gesturi simbolice are loc în cadrul Deniei Prohodului, atunci când credincioșii trec pe sub masa pe care este așezat Sfântul Epitaf – un obicei străvechi ce reflectă legătura profundă dintre om și taina Crucii. Acest ritual este săvârșit cu o atitudine de smerenie, tăcere și evlavie, mulți dintre cei prezenți aplecându-se sau îngenunchind în fața imaginii care înfățișează trupul Mântuitorului așezat în mormânt.
Sfântul Epitaf, cunoscut și sub denumirile populare de Sfântul Aer sau Plascenița, este o pânză brodată, pictată sau imprimată, reprezentând scena coborârii Domnului de pe Cruce și așezarea Lui în mormânt. Conform rânduielilor bisericești, după Ceasurile Împărătești și Vecernia Mare, Epitaflul este așezat cu grijă în mijlocul bisericii pe o masă împodobită cu flori, spre închinarea celor prezenți.
Trecerea pe sub masă, în Vinerea Mare, nu este doar un act ritualic, ci o formă adâncă de exprimare a pocăinței și a recunoașterii suferinței Mântuitorului. Credincioșii se apropie de masa cu Epitaf în liniște, cu capul plecat sau în genunchi, conștienți de semnificația momentului și de dimensiunea jertfei lui Hristos pentru izbăvirea lumii.
„Este o poziție care exprimă maxima pietate față de icoana Mântuitorului mort și pus în mormânt. Se înțelege că El a murit nu pentru vina Lui, ci ca să absolve vina noastră în fața lui Dumnezeu”, a explicat preotul Nicolae Crângașu pentru DCNews.ro.
După încheierea acestui act de reculegere, în timpul Deniei Prohodului, Epitaflul este purtat în procesiune în jurul bisericii, simbolizând înmormântarea Domnului. Apoi, este dus în Sfântul Altar, unde rămâne pe Sfânta Masă până la sărbătoarea Înălțării, marcând biruința vieții asupra morții.
