Cristian Tudor Popescu, o prezență constantă în căutarea senzaționalului și a scandalului, pare să-și fi făcut un modus operandi din a ataca în mod deliberat și nejustificat credințele religioase ale altora. Într-un act de disperare evidentă de a atrage atenția asupra sa și cu o cruzime demonică, chiar în ziua Nașterii Mântuitorului, a ales să-și verse disprețul asupra credinței creștine. Într-o încercare evidentă de a submina și de a profana un moment sfânt, autorul atacă pe pagina personală de Facebook, cu o lipsă de onoare, credința unor oameni care sărbătoreau în pace Crăciunul.
Cristian Tudor Popescu: Dezumanizare și Dispreț într-o Zi Sfântă
CTP se hrănește cu răutate, alegând să profaneze subiecte sacre și să aducă atingere unor momente de închinare și liniște spirituală. Această sete necontrolată de scandal și răutate nu dovedește decât o lipsă de echilibru și o disperare maximă de a se impune în atenția publicului, indiferent de costuri sau consecințe morale.
Într-o manifestare de obscenitate, CTP îndrăznește să atace subiecte sfinte, sugerând că ”Iisus ar fi dezvirginat-o pe Maria din interior,” un comentariu care, fără îndoială, poartă amprenta unor atacuri drăcești la adresa valorilor creștine fundamentale. Asemenea afirmații obscene nu dovedesc doar o superficialitate intelectuală, ci și o agresiune deliberată la adresa credinței creștine.
Citește și: CTP și-a pierdut complet rațiunea! Jigniri ca la ușa cortului în ultima postare pe Facebook
Autorul se manifestă într-un mod care sugerează o dorință obsesivă de a fi bagat în seama, iar pentru a atinge acest scop, alege să-și canalizeze energia către atacuri nemiloase la adresa credințelor altora. Acest comportament nu doar că subminează spiritul sărbătorii de Crăciun, ci și adâncește prăpastia dintre indivizi și alimentează un climat de ostilitate.
Cu o lipsă de onoare și fără nicio urmă de respect, Cristian Tudor Popescu alege să atace în mod constant și nejustificat, lăsând în urma sa un șir de cuvinte și acțiuni pline de venin. În disperarea sa de a fi în centrul atenției, ignoră complet impactul negativ pe care îl poate avea asupra credincioșilor și a societății în general.
Într-o încercare de a se face auzit cu orice preț, CTP alege să se scufunde în obscuritatea răutății și a provocărilor, ignorând complet consecințele acestui comportament. Această disperare evidentă de a ieși în evidență poate aduce prejudicii adânci nu doar imaginii sale, ci și dialogului public și respectului reciproc între oameni.
În concluzie, Cristian Tudor Popescu se prezintă ca o figură disperată, înfometată de scandal și plină de răutate, care își croiește un drum în lumea publică prin atacuri nejustificate și lipsă totală de considerație pentru credințele și valorile altora. Această abordare nu face decât să submineze încercările de a menține un dialog respectuos și să alimenteze un climat de tensiune și dezbinare în societate.
Iată textul relatat de CTP pe Facebook în ziua de Crăciun:
”Dumnezeu-Copil
Dacă evangheliștii n-ar fi fost 4, ci doar 2, Ioan și Marcu, Crăciunul creștinilor n-ar fi existat. Despre nașterea lui Iisus, imaculata concepțiune (cu referire la Iisus, nu la Maria și mama sa, Ana), Maria, magi, iesle și toate celelalte, povestesc Matei și Luca; Marcu și Ioan îl introduc abrupt în narațiune pe Iisus deja adult: „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), „Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și s-a botezat în Iordan, de către Ioan” (Marcu, 1,9).
Prin urmare, nu putem vorbi nici de inseminarea Mariei de către Duhul Sfânt și nici de facerea lui Iisus fără participarea unui mascul. Dar asta implică o problemă de logică biologică. Ni se spune că Maria n-a fost atinsă de logodnicul ei, Iosif, deci avea himenul intact. Nici Matei, nici Luca nu pomenesc de vreo cezariană. Deci, venind în lume pe cale naturală, Iisus a dezvirginat-o pe Maria din interior… Caz unic: Fiul și-a dezvirginat mama! Asta se putea evita dacă Duhul Sfânt, așa cum a pătruns în Maria în cel mai neinvaziv mod cu putință ca s-o lase grea, ar fi făcut ca pruncul Iisus să-i apară pur și simplu în brațe, și cu buricul gata tăiat. Dar lipsa trecerii prin vagin și vulvă, precum și a ieșirii inter urinam et feces, între urină și fecale, cum zice Sf. Augustin, ar fi anulat partea omenească necesară personajului divino-uman Iisus, iar prin patimi ar fi trecut Dumnezeul pur, invulnerabil, ceea ce compromitea ideea de sacrificiu, indispensabilă poveștii.
Alt aspect anatomic: Luca este singurul care, în protocolul nou-născutului, dă unicul detaliu fizic despre Iisus: circumcizia – „Și cînd s-au împlinit opt zile ca să-L taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pîntece” (Luca, 2, 21). (Spuneți unui creștinofan că Iisus era un ovrei tăiat împrejur și studiați-i reacția).
Matei are și el o exclusivitate: exterminarea preventivă de către regele Irod, temător de viitorul regal al pruncului Iisus, a tuturor puilor de om până la vârsta de 2 ani. Infanticidul în masă este dorit de Dumnezeu, căci e prevestit de proorocul Ieremia, prin gura căruia vorbește Cel de Sus: „Glas în Rama s-a auzit, plîngere și tînguire multă; Rahela își plînge copiii și nu voiește să fie mîngîiată, pentru că nu sînt” (Matei, 2, 18).
Iisus vine pe Pământ pentru a urma scenariul de fier în care-L pune să joace Tatăl. Dumnezeu își trimite Fiul la suferință și moarte, pentru că așa vrea și poate. E Fiul Său și are acest drept asupra Lui. Dar cu copiii fără număr pe care îi sacrifică, prin Irod, ce-a avut? Le-a aplicat și lor principiul „Eu v-am făcut, Eu vă omor!”? Că am nevoie de omorârea voastră în scenariul Meu, cel mai bun din toate timpurile?
PRIN HRISTOS, DUMNEZEU CONFECȚIONEAZĂ O SITUAȚIE MORALĂ ÎN MOD ARTIFICIAL, pentru că are în vedere nașterea unei religii care să-L slăvească mai altfel și abitir decât cea mozaică, de care, probabil, s-a cam plictisit. Iisus știe că va suferi, va muri în cazne și va învia după 3 zile în trup, nu ca o arătare de lumină scânteietoare. Dumnezeu face un film care să miște sufletele, un film demn de un Dreyer sau un Tarkovski.
Familia pe care i-a ales-o Fiului Său, Maria-Iosif, e una bună. Nimic rău nu i se întâmplă lui Iisus în copilărie, poate cu excepția deranjului fugii în Egipt. Dar, să ne gândim: ce-ar fi fost dacă Mântuitorul se năștea sub ursita tragică a milioane de copii ai planetei? Cu soarta acelora care nu au de așteptat până la 33 de ani ca să sufere cu premeditare?
Copii schingiuiți de propriii părinți, când n-au împlinit 2 ani, pragul indicat de ucigașul Irod, copii violați, loviți cu sălbăticie, vânduți, folosiți ca sclavi la munci grele, copii răpiți cu zecile de mii și internați în tabere de reeducare, deznaționalizare și dezumanizare, copii omorâți de gloanțe și bombe sau decapitați cu cuțitul când nici n-au apucat să trăiască, dacă nu îi mănâncă mai întâi de vii foametea și bolile sărăciei…
Copii mai curați la suflet decât Iisus, și mai urgisiți decât El, fiindcă, după chinuri de iad pe pământ și moarte, nu-i salvează nicio Înviere.
N-ar fi, oare, mai bine să existe doar Crăciun, nu și Paște? Ar fi omenirea mai bună dacă s-ar închina unui Dumnezeu-Copil?”
Citește și: Un articol din 1990 pe care CTP l-ar dori dispărut din arhivele presei
Chris B.
26 decembrie 2023 at 18:54
Intunecarea sufleteasca duce la confuzie, prostie, tulburări psihice, deviații comportamentale, și în cele din urmă, nebunie.