Într-un comentariu recent care a stârnit valuri pe rețelele de socializare, Cristian Tudor Popescu, o figură foarte controversată în jurnalismul românesc, își direcționează săgețile cu otravă către Biserica Ortodoxă Română (BOR). În postarea sa, „Omul poate fi un monstru la orice vârstă”, Popescu pare să confunde mai mult decât să clarifice, aplicând o retorică ce amestecă sarcasmul cu acuzații grave, cum ar fi comparația între Sfântul Sinod și Mafie sau partide politice, sugestia că Biserica ar adopta politici de mușamalizare pentru a-și proteja imaginea, peste principii etice sau morale.
În timp ce încearcă să critice modul în care BOR a gestionat situația Înaltpreasfințitului Teodosie, comparându-l cu o situație dintr-o școală ce a mușamalizat cazuri de viol, CTP nu numai că subminează gravitatea acestor incidente prin hiperbolă, dar și își pune sub semnul întrebării propria obiectivitate și responsabilitate jurnalistică. Utilizând o narativă ce pare mai degrabă axată pe senzațional decât pe o analiză echilibrată, contribuie involuntar la cultura dezinformării și polarizării. Asemenea declarații pot servi mai degrabă ca muniție în războiul cultural decât ca o soluție constructivă la problemele criticate.
Astfel, în timp ce Popescu își propune să fie un critic al ”abaterilor” în cadrul BOR și ale altor instituții, abordarea sa controversată și adesea provocatoare lasă loc de întrebări despre linia subțire dintre critica constructivă și denigrarea gratuită. Aceasta ridică, fără îndoială, întrebări legitime despre echilibrul dintre libertatea de exprimare a jurnaliștilor și responsabilitatea lor de a promova un discurs public informat și respectuos.
Cristian Tudor Popescu:
„Omul poate fi un monstru la orice vârstă
Sf. Sinod al BOR a aplicat un principiu mai tare decât Biblia și învățăturile părinților fondatori ai creștinismului: alifie peste furuncul, nu bisturiu. E o regulă a Mafiei și partidelor, preluată de Godporație: mai presus de orice, să nu sufere daune imaginea ORGANIZAȚIEI în ochii publicului.
Așa s-a ajuns, în urma ședinței de pedepsire a lui Îpîs Teodosie, care n-a pățit nimic, să i se închidă gura lui Vasile Bănescu. Diagnosticele precise, în termeni de etică teologică, puse public vorbelor și faptelor lui Teodosie de către purtătorul de cuvânt al BOR, au fost considerate mai periculoase pentru Biserică decât idioțiile agresive debitate de preaînaltul și decât păcatul de SIMONIE (tranzacționarea funcțiilor ecleziastice), pedepsit cu excomunicarea.
Frapantă asemănarea de atitudine între Sf. Sinod și directoarea școlii „Titulescu”, o activistă PCR ofilită. A cărei primă și singură justificare pentru mușamalizarea oribilelor fapte de viol ale minorului asupra minorului a fost păzirea „prestigiului” școlii…”
Citește și: Tragedie la o primărie din Dolj: O angajată a decedat în timp ce se afla la locul de muncă
