Cinstirea moaștelor sfinților, una dintre cele mai vechi și respectate practici ale creștinismului ortodox, a fost discutată în detaliu de către Părintele Antonios Alevizopoulos într-un text clasic despre tradițiile Bisericii Ortodoxe. Această tradiție, care datează încă din primele secole ale creștinismului, este strâns legată de credința că trupul uman, odată consacrat prin Biserică, devine purtător al harului divin. Sfințenia moaștelor este considerată o reflectare a viitoarei glorificări a trupului, așa cum este promis în doctrina creștină.
Moaștele sfinților, sursă de har și miracole: Tradiția cinstirii în Biserica Ortodoxă
Obiceiul de a cinsti sfintele moaștele este fundamentat pe învățătura conform căreia trupul, în cadrul Bisericii, devine „un vas al energiei divine necreate, purtător de Hristos și purtător de duh”. Acest concept are o bază solidă în Sfânta Scriptură, unde este menționat că „Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?… Sau nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care este în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu și că nu sunteți ai voștri?… Slăviți-l pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:15-20). Astfel, în creștinismul ortodox, moaștele reprezintă o anticipare a stării glorificate pe care trupul o va avea la a doua venire a lui Hristos, când acesta va fi transformat pentru a deveni „asemenea trupului slavei Sale”.
Un alt aspect esențial al cinstirii moaștelor este credința că harul divin este transmis prin ele, și că aceste sfințenii sunt capabile să facă minuni. Acest fenomen este descris în scrierile sfinților, unde se menționează că „Harul sfințitor se manifestă în moaștele sfinților printr-o mireasmă”, iar ele au puterea de a vindeca și de a alunga demonii. În plus, această putere miraculoasă nu se limitează doar la moaște în sine, ci se extinde și asupra obiectelor care au intrat în contact cu acestea. Se crede că „Harul se transmite și obiectelor care intră în contact cu trupul sfinților, rezultând în săvârșirea de minuni”, fapt evidențiat în mai multe episoade din Vechiul și Noul Testament.
De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă a recunoscut și a respectat profund moaștele sfinților, așa cum se vede și în exemplele date de Sfinții Părinți ai Bisericii. Sfântul Grigorie Teologul, unul dintre cei mai mari teologi ai creștinismului timpuriu, a subliniat că moaștele Sfântului Ciprian erau cunoscute pentru săvârșirea de miracole atunci „când există credință”, adăugând că acest lucru este recunoscut de „cei care au experimentat și au transmis minunea și nouă și o vor transmite mai departe”. Aceste minuni, realizate prin moaște, au fost o mărturie a puterii spirituale de care sfinții se bucură chiar și după moarte.
De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur, un alt stâlp al teologiei creștine, a arătat că chiar și conducătorii laici recunoșteau puterea moaștelor sfinților. El scria că împărații, chiar și cei de la curtea imperială, se grăbeau să se închine la mormintele sfinților, spunând: „Chiar și împăratul, cel care poartă mantia imperială, se grăbește să venereze mormintele sfinților și stă rugându-se sfinților, adică se roagă lor ca să mijlocească pentru el înaintea lui Dumnezeu”. Acest respect profund pentru moaște nu este doar o tradiție veche, ci a fost transmisă din generație în generație, devenind un aspect central al spiritualității ortodoxe.
În plus, Sfântul Ioan Gură de Aur sublinia faptul că moaștele au puterea de a proteja credincioșii de forțele răului, îndemnându-i să viziteze locurile sacre în care acestea sunt păstrate: „Vizitează templele martirilor, unde vei găsi sănătate pentru trup și folos pentru suflet”. Acesta este un alt exemplu al credinței ortodoxe în harul transmis de moaște, nu doar pentru sănătatea trupului, ci și pentru mântuirea sufletului.
Respectul față de moaște este vizibil și în scrierile Sfântului Vasile cel Mare, care a relatat că moaștele Sfintei Iulita au adus binecuvântări întregii comunități care venea să se roage la ele. El scria că „Sfântul lăcaș al Sfintei Iulita sfințește orașul și pe cei care vin la biserică, iar pământul care, la trecerea ei, a primit binecuvântarea, a scos din măruntaiele sale un izvor sfânt, care este un scut pentru cei sănătoși și o sursă de mângâiere pentru cei bolnavi”.
Astfel, cinstirea moaștelor continuă să fie o practică centrală în Biserica Ortodoxă, recunoscută nu doar pentru puterea sa spirituală, ci și pentru legătura profundă pe care o creează între credincioși și sfinți. Moaștele sunt considerate o sursă de binecuvântare și protecție divină, iar respectul față de ele este văzut ca o expresie a credinței în puterea sfințitoare a lui Dumnezeu, transmisă prin cei care au trăit vieți de sfințenie.
