Într-o descoperire astronomică fără precedent, cercetătorii au observat pentru prima dată semnele unui proces cosmic în care o stea, aflată la finalul ciclului său de viață, „înghite” efectiv planetele și asteroizii din apropierea sa. Utilizând instrumentul Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO) din Chile, echipa de astronomi a identificat o „cicatrice” pe suprafața unei planete pitice albe, un rezultat direct al acestui fenomen de canibalizare stelară. Studiul lor, publicat în The Astrophysical Journal Letters, aruncă o lumină nouă asupra ultimelor etape ale evoluției stelare și rolului câmpurilor magnetice în acest proces.
Descoperire Astronomică Revoluționară: Cicatricea unei Planete Pitice Albă Dezvăluie Secretele Consumului Cosmic
Pitica albă în centrul acestui studiu, denumită WD 0816-310, este o rămășiță stelară de dimensiuni comparabile cu Pământul, dar cu o masă semnificativ mai mare decât a Soarelui nostru. Suprafața sa prezintă o concentrație neobișnuită de metale, care, conform cercetătorilor, provin de la un fragment planetar de dimensiuni cel puțin egale cu asteroidul Vesta, unul dintre cei mai mari asteroizi din Sistemul Solar.
Citește și: Descoperire ciudată pe planeta Venus: Luminițe verzi și misterioase au fost observate recent!
„Am demonstrat că aceste metale își au originea dintr-un fragment planetar de dimensiuni considerabile”, explică Jay Farihi, profesor la University College London și coautor al studiului. Această constatare sugerează că piticele albe pot captura și integra materiale din corpuri planetare semnificative, nu doar praf și resturi mai mici.
Analiza detaliată a cicatricei metalice pe suprafața piticei albe a dezvăluit că aceasta se află la unul dintre polii magnetici ai stelei și că distribuția metalelor se modifică odată cu rotația stelei. Acest lucru indică faptul că câmpul magnetic al piticei albe joacă un rol crucial în concentrarea materialelor consumate într-o zonă specifică, dând naștere acestei cicatrici unice.
„Este surprinzător că materialul nu a fost distribuit uniform pe suprafața stelei, ci este concentrat într-un petec specific, ținut laolaltă de câmpul magnetic”, a adăugat John Landstreet, profesor la Universitatea de Vest din Canada și un alt autor al studiului. Această observație contravine teoriilor existente și sugerează noi direcții de cercetare în înțelegerea interacțiunilor dintre stelele pitice albe și materialele din sistemul lor planetar.
Instrumentul FORS2 de la VLT a fost esențial în detectarea acestei cicatrici de metal și în stabilirea legăturii sale cu câmpul magnetic al stelei. „ESO dispune de capabilități unice necesare pentru observarea obiectelor slab luminate, cum ar fi piticele albe, și pentru măsurarea câmpurilor magnetice stelare”, afirmă Stefano Bagnulo, astronom la Observatorul și Planetariul Armagh din Irlanda de Nord, Regatul Unit și autorul coordonator al studiului.
Citește și: A fost descoperită cea mai mare Gaură Neagră: înghite câte un Soare în fiecare zi
Această descoperire nu doar că oferă o perspectivă nouă asupra destinului final al planetelor din jurul stelelor aflate în ultimele etape ale evoluției lor, dar deschide și noi posibilități de cercetare a câmpurilor magnetice stelare și a interacțiunilor complexe dintre stele și remanentele sistemelor lor planetare.
