Astronomii au analizat date acumulate în ultimele decenii de Observatorul cu raze X Chandra al NASA, descoperind structuri luminoase complexe și neregulate care punctează jetul de energie emis de o gaură neagră din galaxia Centaurus A, situată la aproximativ 12 milioane de ani-lumină de Pământ. Observațiile sugerează că aceste structuri, denumite „noduri”, au o viteză surprinzător de mare în razele X, depășind viteza lor observată la lungimi de undă radio, un fenomen ce ridică noi întrebări în comunitatea științifică, relatează descoperă.ro.
Jeturile enigmatice ale găurii negre din Centaurus A: Descoperirea „nodurilor” rapide și luminoase în datele Observatorului Chandra
„Datele de raze X creează o imagine unică pe care nu o poți vedea în nicio altă lungime de undă”, a explicat David Bogensberger, astrofizician la Universitatea din Michigan și autor principal al acestui studiu, publicat recent în The Astrophysical Journal pe 18 octombrie. Studiul apare într-un context sensibil pentru Observatorul Chandra, marcat de incertitudini bugetare; NASA operează încă pe baza bugetului din 2024, iar aprobarea pentru 2025 depinde de viitoarele decizii politice, inclusiv de alegerile prezidențiale din SUA. Cu toate acestea, astronomii subliniază rolul crucial al acestui telescop, care și-a celebrat recent 25 de ani de funcționare, în descoperiri de importanță fundamentală pentru înțelegerea universului.
Echipa condusă de Bogensberger a analizat observații efectuate timp de două decenii asupra găurii negre supermasive din Centaurus A, o galaxie eliptică ce prezintă jeturi gemene de particule de înaltă energie, dintre care unul este îndreptat către Pământ. În aceste jeturi, cel puțin un nod se deplasează cu aproximativ 94% din viteza luminii, mult peste viteza de 80% înregistrată la lungimi de undă radio. „Acest lucru înseamnă că nodurile observate în raze X și radio se deplasează diferit. Încă nu înțelegem complet cum funcționează jeturile în banda de raze X”, a adăugat Bogensberger, subliniind complexitatea mecanismelor care generează aceste fenomene.
Centaurus A, identificată pentru prima dată în secolul XIX, a dezvăluit în anii 1900 jeturile sale puternice datorită telescoapelor radio. Unul dintre aceste jeturi este îndreptat spre nord-est, în direcția Pământului, în timp ce contrajetul se extinde spre sud-vest, având o luminozitate mai redusă. Jeturile găurilor negre sunt considerate produse ale atracției gravitaționale intense a acestora, care aspiră materia din jur și o proiectează la viteze extrem de mari înainte ca aceasta să ajungă la orizontul evenimentelor. Deși se știe că forțele magnetice și rotația găurii negre contribuie la formarea acestor jeturi, modul exact prin care acestea sunt formate și structurate rămâne un subiect neelucidat.
Pe lângă misterul vitezei, studiul indică și variații semnificative în luminozitatea nodurilor din jeturile Centaurus A. Între 2002 și 2022, un nod a crescut în luminozitate, în timp ce un altul s-a estompat, un fenomen asemănător celui observat în galaxia M87 în 2009, unde nodurile au devenit temporar mai strălucitoare decât nucleul galactic. Aceste descoperiri sugerează că variațiile de luminozitate ar putea fi fie un comportament natural al jeturilor, fie un rezultat al interacțiunii acestora cu materiale din spațiul interstelar.
Viitoarele investigații asupra jeturilor din Centaurus A și din alte galaxii ar putea clarifica dacă aceste variații sunt proprietăți fundamentale ale jeturilor, pe măsură ce acestea se îndepărtează de gaura neagră, sau dacă sunt influențate de interacțiuni externe. „Cheia pentru a înțelege ce se întâmplă în jet ar putea fi înțelegerea modului în care benzile de lungimi de undă diferite urmăresc părți diferite ale mediului. Acum avem această posibilitate”, a concluzionat Bogensberger, deschizând noi perspective pentru cercetarea astrofizică.
