Un nou studiu bazat pe tehnici moderne de mecanică structurală sugerează că roata, una dintre cele mai importante invenții din istoria umanității, ar putea avea origini în Munții Carpați, unde minerii de cupru ar fi jucat un rol crucial în dezvoltarea acesteia în urmă cu până la 6.000 de ani. Această descoperire, realizată de o echipă de cercetători condusă de istoricul Richard Bulliet de la Universitatea Columbia, ar putea schimba semnificativ modul în care înțelegem evoluția acestei tehnologii esențiale pentru transport și alte industrii.
Inovații în tehnologia roții: Descoperiri din perioada Epocii Cuprului
Arheologii au descoperit numeroase dovezi ale utilizării roților și vehiculelor cu roți în perioada Epocii Cuprului, cuprinsă între 5000 și 3000 î.Hr., în întreaga Europă, Asia și Africa de Nord. Aceste dovezi includ scene de luptă pictate pe pereți, roți miniaturale, jucării pentru copii, morminte cu căruțe și chiar referințe timpurii în textele vremii la această tehnologie. Totuși, rapiditatea cu care roata a fost adoptată face dificil de stabilit cu exactitate momentul și locul unde a fost inventată pentru prima dată, ridicând întrebarea dacă roata a fost descoperită independent în mai multe locații de pe glob.
Există trei teorii majore care încearcă să explice originea acestei invenții fundamentale. Una dintre ele sugerează că roata a apărut pentru prima dată în Mesopotamia, în jurul anului 4000 î.Hr., și s-a răspândit ulterior în Europa. O altă teorie plasează originea roții pe coasta Pontică din nordul Turciei, în jurul anului 3800 î.Hr. În fine, o a treia teorie, care câștigă tot mai mult teren, argumentează că roata a fost inventată în Munții Carpați între anii 4000 și 3500 î.Hr. și că aceasta s-a răspândit în diverse direcții din această regiune.
Minerii din Carpați – Inventatorii roții?
Teoria conform căreia roata ar fi fost inventată în Munții Carpați este susținută de cercetările lui Richard Bulliet, profesor emerit la Universitatea Columbia, care a propus pentru prima dată această ipoteză în 2016. El argumentează că, în jurul anului 4000 î.Hr., mineritul cuprului a devenit din ce în ce mai dificil, minereurile fiind mai greu de găsit și necesitând incursiuni adânci în subteran pentru a fi extrase. Minerii trebuiau să transporte cantități mari de minereu de cupru înapoi la suprafață, iar modelele de căruțe descoperite în această regiune sugerează o legătură directă cu necesitatea de a facilita acest transport dificil.
Conform studiului său, modelele de căruțe din perioada târzie a Epocii Cuprului, descoperite în Carpați, au o formă dreptunghiulară, cu laturi trapezoidale, foarte asemănătoare cu vagonetele miniere moderne. Bulliet a detaliat aceste idei în cartea sa „The Wheel: Inventions and Reinventions” (Columbia University Press, 2016), în care explică modul în care mineritul ar fi putut juca un rol central în evoluția roții.
Cum a evoluat roata? Trei inovații majore
Un studiu recent, publicat pe 23 octombrie în revista Royal Society Open Science, descrie modelul de evoluție a roții, bazat pe cercetările echipei conduse de Bulliet. Alături de Kai James, inginer aerospațial la Georgia Tech, și Lee Alacoque, inginer la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign, echipa a folosit mecanica computațională pentru a analiza cum ar fi putut oamenii transforma un set simplu de role într-un sistem complet de roată și ax.
Cercetătorii sugerează că trei inovații distincte au fost necesare pentru evoluția roții. Prima inovație a fost dezvoltarea rolelor canelate, care ar fi permis unui coș sau unei cutii grele să se deplaseze înainte și înapoi pe role, fără ca oamenii să fie nevoiți să mute manual rolele de la capătul din spate la cel din față. Această inovație ar fi facilitat transportul pe distanțe mai lungi, permițând minerilor să împingă căruțe mai mari în adâncimea minelor.
A doua inovație a fost apariția seturilor de roți, în care roțile erau fixate pe o osie, oferind astfel căruței o înălțime mai mare pentru a depăși obstacolele dintr-o galerie minieră. A treia inovație, apărută probabil la aproximativ 500 de ani după setul de roți, a permis ca roțile să se miște independent de osie, ceea ce a adăugat o manevrabilitate mult mai bună designului inițial.
În urma analizei lor computaționale, cercetătorii au descoperit că evoluția roții și osiei dintr-un sistem simplu de role a fost un proces plauzibil, reflectând o creștere continuă a eficienței energetice a designului. Totodată, mediul specific din minele carpatine, cu trasee înguste și dificile, ar fi putut influența forma și funcționalitatea roții.
Roata nu s-a oprit din evoluție
Deși acest nou model oferă o explicație plauzibilă pentru modul în care roata a fost inventată în Europa de Est și posibil s-a răspândit de acolo, cercetătorii subliniază că evoluția acestei tehnologii nu s-a încheiat în Epoca Cuprului. Invenția rulmenților cu bile radiale în 1869 a adus progrese semnificative în industria auto și a mașinilor din secolul al XX-lea, demonstrând că roata a continuat să evolueze de-a lungul timpului.
De asemenea, Richard Bulliet și echipa sa sugerează că este posibil ca mai multe civilizații să fi descoperit independent roata, dată fiind adoptarea rapidă a acestei tehnologii în mai multe regiuni. Această descoperire deschide, totodată, noi direcții de cercetare, iar abordarea mecanică computațională utilizată în acest studiu ar putea fi aplicată și altor întrebări arheologice, potrivit Live Science.
„Cred că există încă multe lucruri de învățat despre modul exact în care au fost construite piramidele”, a spus Kai James, unul dintre coautorii studiului. „Designul mecanic computațional ar putea juca un rol esențial în oferirea unor răspunsuri la aceste întrebări.”
Această cercetare nu doar că sugerează o nouă ipoteză cu privire la originile roții, ci și deschide o nouă fereastră către înțelegerea procesului complex prin care tehnologiile antice s-au dezvoltat, influențând viața oamenilor de-a lungul mileniilor.
