Externe

Despre ce este conflictul Israel-Palestina? Un ghid venit din partea arabă, realizat de Al Jazeera

A ucis zeci de mii de oameni și a deplasat milioane. Iar viitorul său se regăsește în trecutul său. Haideți să analizăm situația.

Palestinienii își poartă bunurile pe cap în timp ce fug dintr-un sat din Galileea la aproximativ cinci luni după crearea statului Israel în 1948 [Foto: Reuters]

Conflictul israeliano-palestinian a curmat viețile a zeci de mii de persoane și a deplasat un număr și mai mare, având rădăcinile într-un act colonial desfășurat cu mai bine de un secol în urmă.

În contextul în care Israelul a declarat război Fâșiei Gaza în urma unui atac fără precedent efectuat de gruparea palestiniană înarmată Hamas, atenția lumii este din nou îndreptată cu intensitate spre ceea ce ar putea urma.

Care este conflictul Israeliano-Palestinian?

Luptătorii Hamas au ucis peste 1000 de israelieni în atacuri asupra mai multor orașe din sudul Israelului, iar 199 de persoane au fost răpite și duse în Gaza. Ca răspuns, Israelul a inițiat o campanie de bombardamente în Fâșia Gaza, ucigând mai mult de 2000 de palestinieni (nr. până la momentul redactării acestui aerticol). Țara și-a mobilizat trupele de-a lungul frontierei cu Gaza, aparent pregătindu-se pentru un atac terestru. Ulterior, a anunțat un „blocaj total” al Fâșiei Gaza, oprind aprovizionarea cu alimente, combustibil și alte bunuri esențiale pentru enclava deja asediată, într-un act care, conform legii internaționale, constituie o crimă de război.

Citește și: FOTO / Tunelurile din Fâșia Gaza: O privire asupra rețelei de tuneluri subterane folosite de Hamas

Totuși, ceea ce se va desfășura în zilele și săptămânile care urmează își are semințele în istorie.

De decenii, mass-media occidentală, academicienii, experții militari și liderii mondiali au descris conflictul israeliano-palestinian ca fiind intratabil, complicat și în impas.

Al Jazeera a realizat un ghid simplu pentru a înțelege unul dintre cele mai îndelungate conflicte ale lumii:

Ce a fost Declarația Balfour?

  • Cu mai bine de 100 de ani în urmă, pe 2 noiembrie 1917, secretarul de externe britanic de atunci, Arthur Balfour, a scris o scrisoare adresată lui Lionel Walter Rothschild, un reprezentant proeminent al comunității evreiești britanice.
  • Scrisoarea a fost scurtă – doar 67 de cuvinte – dar conținutul său a avut un efect profund asupra Palestinei, care se resimte și în prezent.
  • Ea angaja guvernul britanic să sprijine „înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu” și să faciliteze „realizarea acestui obiectiv”. Scrisoarea este cunoscută sub numele de Declarația Balfour.
  • În esență, o putere europeană a promis mișcării sioniste o țară unde arabi palestinieni nativi constituiau mai mult de 90 la sută din populație.
  • Un Mandat Britanic a fost creat în 1923 și a durat până în 1948. În acea perioadă, britanicii au facilitat imigrarea în masă a evreilor – mulți dintre noii locuitori fugind de nazismul din Europa – și s-au confruntat, de asemenea, cu proteste și greve.
  • Palestinienii au fost alarmati de schimbarea demografică a țării lor și de confiscarea de către britanici a terenurilor lor, care urmau să fie înmânate coloniștilor evrei.

Ce s-a întâmplat în anii 1930?

  • Tensiunile crescânde au dus, în cele din urmă, la Revolta Arabă, care a durat de la 1936 la 1939.
  • În aprilie 1936, Comitetul Național Arab recent format a îndemnat palestinienii să declanșeze o grevă generală, să nu mai plătească taxele și să boicoteze produsele evreiești pentru a protesta împotriva colonialismului britanic și a imigrației evreiești în creștere.
  • Greva de șase luni a fost reprimată brutal de britanici, care au declanșat o campanie de arestări în masă și au efectuat demolări punitive de locuințe, o practică pe care Israelul continuă să o implementeze împotriva palestinienilor și astăzi.
  • A doua fază a revoltei a început la sfârșitul anului 1937 și a fost condusă de mișcarea de rezistență a țăranilor palestinieni, care a vizat forțele britanice și colonialismul.
  • Până în a doua jumătate a anului 1939, Marea Britanie mobilizase 30.000 de oameni în Palestina. Satele au fost bombardate din aer, s-au impus stări de asediu, locuințele au fost demolate, iar detențiile administrative și uciderea sumară au fost larg răspândite.
  • Concomitent, britanicii au colaborat cu comunitatea de coloniști evrei și au format grupuri înarmate și o „forță de contrainsurgență” condusă de britanici, formată din luptători evrei numiți Special Night Squads.
  • În cadrul Yishuvului, comunitatea de coloniști de dinaintea formării statului, s-au importat în secret arme și s-au înființat fabrici de armament pentru a extinde Haganah, paramilitara evreiască care a devenit ulterior nucleul armatei israeliene.
  • În cei trei ani de revoltă, 5.000 de palestinieni au fost uciși, între 15.000 și 20.000 au fost răniți, iar 5.600 au fost închiși.

Care a fost planul de împărțire al ONU?

  • Până în 1947, populația evreiască crescuse la 33% din Palestina, deși dețineau doar 6% din teren.
  • Națiunile Unite au adoptat Rezoluția 181, care solicita împărțirea Palestinei în state arabe și evreiești.
  • Palestinienii au respins planul deoarece acesta aloca aproximativ 55% din Palestina statului evreiesc, inclusiv cea mai mare parte a regiunii costiere fertile.
  • La acel moment, palestinienii dețineau 94% din Palestina istorică și constituiau 67% din populația sa.

Nakba din 1948, sau epurarea etnică a Palestinei

  • Chiar înainte ca Mandatul Britanic să expire pe 14 mai 1948, paramilitarele sioniste începuseră deja o operațiune militară pentru a distruge orașele și satele palestiniene în scopul de a extinde granițele statului sionist ce urma să se nască.
  • În aprilie 1948, mai mult de 100 de bărbați, femei și copii palestinieni au fost uciși în satul Deir Yassin, la periferia Ierusalimului.
  • Acesta a stabilit tonul pentru restul operațiunii, iar din 1947 până în 1949, peste 500 de sate și orașe palestiniene au fost distruse în ceea ce palestinienii denumesc Nakba, sau „catastrofă” în arabă.
  • Se estimează că 15.000 de palestinieni au fost uciși, inclusiv în zeci de masacre.
  • Mișcarea sionistă a capturat 78% din Palestina istorică. Restul de 22% a fost împărțit în ceea ce sunt acum Cisiordania ocupată și Fâșia Gaza asediată.
  • Se estimează că 750.000 de palestinieni au fost forțați să-și părăsească locuințele.
  • Astăzi, descendenții lor trăiesc ca șase milioane de refugiați în 58 de tabere mizerabile în întreaga Palestină și în țările învecinate Liban, Siria, Iordania și Egipt.
  • Pe 15 mai 1948, Israelul și-a anunțat înființarea.
  • A doua zi, a început primul război arabo-israelian, iar luptele s-au încheiat în ianuarie 1949, după un armistițiu între Israel și Egipt, Liban, Iordania și Siria.
  • În decembrie 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 194, care prevede dreptul de întoarcere pentru refugiații palestinieni.

Anii de după Nakba

  • Cel puțin 150.000 de palestinieni au rămas în statul Israel recent creat și au trăit sub o ocupație militară strict controlată timp de aproape 20 de ani înainte de a li se acorda în cele din urmă cetățenia israeliană.
  • Egiptul a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza, iar în 1950, Iordania și-a început administrația asupra Cisiordaniei.
  • În 1964, a fost formată Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO), iar un an mai târziu a fost înființat partidul politic Fatah.

Naksa, sau Războiul de Șase Zile și așezările

  • Pe 5 iunie 1967, Israelul a ocupat restul Palestinei istorice, inclusiv Fâșia Gaza, Cisiordania, Ierusalimul de Est, Înălțimile Golan siriene și Peninsula Sinai egipteană în timpul Războiului de Șase Zile împotriva unei coaliții de armate arabe.
  • Pentru unii palestinieni, acest lucru a dus la o a doua deplasare forțată, sau Naksa, care înseamnă „regres” în arabă.
  • În decembrie 1967, a fost format Frontul Popular Marxist-Leninist pentru Eliberarea Palestinei. De-a lungul următorului deceniu, o serie de atacuri și deturnări de avioane realizate de grupuri de stânga au atras atenția lumii asupra situației dificile a palestinienilor.
  • Construcția de așezări a început în Cisiordania ocupată și Fâșia Gaza. A fost creat un sistem cu două niveluri, cu coloniști evrei care beneficiau de toate drepturile și privilegiile de a fi cetățeni israelieni, în timp ce palestinienii trebuiau să trăiască sub o ocupație militară care discrimina împotriva lor și interzicea orice formă de exprimare politică sau civică.

Prima Intifadă 1987-1993

  • Prima Intifadă Palestiniană a izbucnit în Fâșia Gaza în decembrie 1987, după ce patru palestinieni au fost uciși când un camion israelian s-a ciocnit cu două furgonete care transportau muncitori palestinieni.
  • Protestele s-au extins rapid în Cisiordania, cu tineri palestinieni aruncând pietre în tancurile și soldații armatei israeliene.
  • Acest lucru a condus, de asemenea, la înființarea mișcării Hamas, un derivat al Frăției Musulmane, care s-a angajat în rezistența armată împotriva ocupației israeliene.
  • Răspunsul greu al armatei israeliene a fost rezumat prin politica „Rupeți-le Oasele” susținută atunci de ministrul Apărării, Yitzhak Rabin. A inclus ucideri sumare, închideri de universități, deportări de activiști și distrugeri de case.
  • Intifada a fost efectuată în principal de tineri și a fost dirijată de Conducerea Națională Unificată a Revoltei, o coaliție de facțiuni politice palestiniene angajate să pună capăt ocupației israeliene și să stabilească independența palestiniană.
  • În 1988, Liga Arabă a recunoscut PLO ca singurul reprezentant al poporului palestinian. Intifada a fost caracterizată de mobilizări populare, proteste masive, dezobediență civilă, greve bine organizate și cooperative comunitare.
  • Potrivit organizației israeliene pentru drepturile omului B’Tselem, 1.070 de palestinieni au fost uciși de forțele israeliene în timpul Intifadei, inclusiv 237 de copii. Mai mult de 175.000 de palestinieni au fost arestați.
  • Intifada a determinat, de asemenea, comunitatea internațională să caute o soluție la conflict.

Anii Oslo și Autoritatea Palestiniană

  • Intifada s-a încheiat cu semnarea Acordurilor de la Oslo în 1993 și formarea Autorității Palestiniene (PA), un guvern interimar căruia i s-a acordat o auto-guvernare limitată în anumite zone ale Cisiordaniei ocupate și Fâșiei Gaza.
  • PLO a recunoscut Israelul pe baza unei soluții cu două state și a semnat efectiv acorduri care i-au dat Israelului controlul asupra a 60 la sută din Cisiordania, precum și a multor resurse terestre și de apă ale teritoriului.
  • PA ar fi trebuit să facă loc primului guvern palestinian ales care să conducă un stat independent în Cisiordania și Fâșia Gaza, cu capitala în Ierusalimul de Est, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
  • Criticii PA o consideră un subcontractant corupt al ocupației israeliene care colaborează îndeaproape cu armata israeliană în reprimarea disidenței și a activismului politic împotriva Israelului.
  • În 1995, Israelul a construit un gard electronic și un zid de beton în jurul Fâșiei Gaza, întrerupând interacțiunile între teritoriile palestiniene divizate.

A doua Intifadă

  • A doua Intifadă a început la 28 septembrie 2000, când liderul opoziției Likud, Ariel Sharon, a efectuat o vizită provocatoare la complexul Moscheii Al-Aqsa, cu mii de forțe de securitate desfășurate în și în jurul Orașului Vechi din Ierusalim.
  • Confruntările între protestatarii palestinieni și forțele israeliene au ucis cinci palestinieni și au rănit 200 în decurs de două zile.
  • Incidentul a declanșat o revoltă armată pe scară largă. În timpul Intifadei, Israelul a provocat daune fără precedent economiei și infrastructurii palestiniene.
  • Israelul a reocupat zonele guvernate de Autoritatea Palestiniană și a început construcția unui zid de separare care, alături de construcția neînfrânată de așezări, a distrus mijloacele de trai și comunitățile palestiniene.
  • Așezările sunt ilegale în conformitate cu dreptul internațional, dar de-a lungul anilor, sute de mii de coloniști evrei s-au mutat în colonii construite pe terenuri palestiniene. Spațiul pentru palestinieni se micșorează pe măsură ce drumurile și infrastructura doar pentru coloniști fragmentează Cisiordania ocupată, forțând satele și orașele palestiniene în bantustane, enclavelor izolate pentru sud-africanii negri pe care fostul regim de apartheid al țării le-a creat.
  • La momentul semnării Acordurilor de la Oslo, puțin peste 110.000 de coloniști evrei trăiau în Cisiordania, inclusiv în Ierusalimul de Est. Astăzi, cifra este de peste 700.000, care trăiesc pe mai mult de 100.000 de hectare (390 de mile pătrate) de teren expropriat de la palestinieni.

Diviziunea Palestiniană și blocada din Gaza

  • Liderul OLP, Yasser Arafat, a decedat în 2004, iar un an mai târziu s-a încheiat a doua Intifadă, așezările israeliene din Fâșia Gaza au fost demolate, iar soldații israelieni și 9.000 de coloniști au părăsit enclava.
  • Un an mai târziu, palestinienii avut alegeri generale și au votat pentru prima dată. Hamas a câștigat majoritatea. Cu toate acestea, a izbucnit un război civil între Fatah și Hamas, care a durat luni de zile, rezultând moartea a sute de palestinieni.
  • Hamas a expulzat Fatah din Fâșia Gaza, iar Fatah – principalul partid al Autorității Palestiniene – și-a reluat controlul asupra unor părți din Cisiordania.
  • În iunie 2007, Israel a impus o blocadă terestră, aeriană și navală asupra Fâșiei Gaza, acuzând Hamas de „terorism”.

Războaiele asupra Fâșiei Gaza

  • Israel a lansat patru asalturi militare prelungite asupra Gazei: în 2008, 2012, 2014 și 2021. Mii de palestinieni au fost uciși, inclusiv mulți copii, iar zeci de mii de locuințe, școli și clădiri de birouri au fost distruse.
  • Reconstrucția a fost practic imposibilă deoarece asediul împiedică materialele de construcție, cum ar fi oțelul și cimentul, să ajungă în Gaza.
  • Asaltul din 2008 a implicat utilizarea de arme interzise la nivel internațional, cum ar fi gazul fosfor.
  • În 2014, într-o perioadă de 50 de zile, Israel a ucis peste 2.100 de palestinieni, inclusiv 1.462 de civili și aproape 500 de copii.
  • În timpul asaltului, denumit Operațiunea Marginea Protectoare de către israelieni, aproximativ 11.000 de palestinieni au fost răniți, 20.000 de locuințe au fost distruse și jumătate de milion de oameni au fost deplasați.

După un text realizat de aljazeera.com

Citește și: FOTO / Noapte de groază în Gaza: Supraviețuitorii atacului asupra Spitalului Al-Ahli arab își mărturisesc poveștile cutremurătoare

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te-ar putea interesa și:

Externe

Nevoia stringentă de recrutare în rândurile forțelor armate ucrainene pentru front a dus la incidente grave, culminând cu un caz șocant petrecut în regiunea...

Politică

Premierul României, Marcel Ciolacu, aflat în vizită oficială în Israel, a petrecut un moment de reculegere la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, una dintre...

Externe

Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a transmis un avertisment ferm către Statele Unite, în contextul discuțiilor despre o posibilă furnizare de rachete...

Externe

Ucraina a suferit o pierdere semnificativă în conflictul său continuu cu Rusia, după ce primul său avion F-16 a fost distrus într-un accident tragic,...

Externe

Într-o lume tot mai nesigură, în care anxietățile existențiale ale celor ultra-bogați cresc odată cu amenințările globale, buncărele de lux au devenit soluția preferată...

Spiritualitate

În data de 21 august 2024, Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, a primit cu bucurie un grup de pelerini români, oferindu-le binecuvântarea sa în...

Externe

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat joi că peste 500 de biserici, lăcașuri de cult și alte infrastructuri religioase au fost distruse de forțele...

Externe

Moscova a fost ținta unui atac masiv cu aproximativ zece drone în noaptea de marți spre miercuri, în ceea ce primarul Serghei Sobianin descrie...

Copyright © 2023 AZnews.ro. Toate drepturile rezervate.

Exit mobile version