„Noua Ordine Mondială” – o sintagma care se aude din ce în ce mai des. Nu doar în mediul online, de la susținătorii teoriei conspirației, ci și in firul narativ oficial. Nu mai este niciun secret pentru nimeni – la Davos s-a spus, cu subiect și predicat, că suntem mult prea mulți și poluăm prea tare – și noi, și bătrânii noștri, și copiii noștri – până și cei încă nenăscuți.
Războiul a fost dintotdeauna prezent pe undeva, prin lume. Dar parcă niciodată nu a fost inoculată și întreținută cu atâta obstinență vrajba între oameni, între rase, între etnii și între adepții unei religii sau a alteia. Vrajba care să faramițeze nu doar ideologic, ci să încingă spiritele într-atât încât să degenereze în conflicte fizice. În războaie.
Sub pretextul „binelui” ni s-au băgat pe gât „adevăruri” contrafăcute, anormalități, până și crime împotriva umanității. Pentru toate există nu doar o justificare, ci și susținerea fără rezerve ale abominațiilor de toate tipurile.
De la momentul în care Secretarul de Stat american de la acea vreme, Madeline Albright, care declara în 1996 că moartea a jumătate de milion de copii irakieni „a meritat” s-a ajuns la moartea a milioane de oameni în războiul din Siria (alimentat cu armament de întreg mapamondul), la
importul masiv de refugiați prin care Europa s-a umplut de extremiști, la nebunia denumită
„pandemie”, la milioanele de victime ale morții subite care se întâmplă astăzi și se vor întâmpla în continuare (fără nicio legătură cu vaccinarea cu un ser experimental, după cum afirma oficialii tuturor țărilor implicate până în gât în studiul clinic mondial al unei tehnologii despre care nici acum nu se știe în totalitate ce efecte are asupra corpului uman), la crearea premiselor declanșării războiului din Ucraina, la „binecuvântarea” dată de guvernul lui Bibi Netanyahu întru uciderea propriului popor și orchestrarea unui nou război în Orientul Mijlociu.
În contextul în care ne aflăm, nu doar politicienii marilor puteri, ci și ai țărilor mai mici, inclusiv politicienii României, par că nu mai sunt interesați decât de a crea scenarii care să își ducă popoarele și întreaga omenire la sărăcie, prostie, boală și moarte.
Politicienii-marionetă ai lumii par că nu mai au niciun interes în afară de a-i mulțumi pe cei care le mânuiesc sforile – industria de armament, marile concerne internaționale care au ajuns să controleze hrana, apa, combustibilul, energia, serviciile medicale și, nu în ultimul rând, instituțiile financiare. Printre toți, la vârf, se află promotorii și susținătorii (inclusiv și mai ales pecuniar) ai ideologiei mișcării de „eliberare” de morală, de genetică, de etică.
Ne aflăm nu doar într-un moment în care ne este pusă la încercare atât rezistența fizică, cât și cea psihică și religioasă.
Puse laolaltă, indiferent cum le-am așeza, toate piesele puzzle-ului care alcătuiesc contemporaneitatea economică și morală alcătuiesc o singură imagine – a mâinior însângerate ale politicienilor posedați de dracii crimei, ai puterii, ai banilor, ai morții.
În spatele materialelor de presă, în spatele jurnaliștilor ori proști-grămadă, ori vânduți, în spatele analiștilor fătați de un interes sau altul, în spatele tuturor figurilor publice care propovăduiesc războaiele de toate felurile întru „binele general” stau spectrele milioanelor de victime, ale tuturor morților nevinovați.
Pe chipurile tuturor acestor exponenți ai NOM care ne apar pe ecranele televizoarelor, ale gadgeturilor, curge sângele nevinovaților sacrificați pe altarul nenumitului.
Si nu trebuie să fii susținătorul niciunei părți și ai niciunei religii ca să îți dai seama că toate se întâmplă sub oblăduirea și sub conducerea unei găști hotărâte să „scape” Pământul de oameni. Este de ajuns să gândești și să ai măcar o urmă de omenie în tine.