Concursurile de frumusețe. Din punctul meu de vedere, un fel de iarmaroc unde în loc de vite, femeile se lasă măsurate de ochi pofticioși sau profund critici de către unii și alții. Nebunia a ajuns pana acolo că există și concursuri de frumusețe pentru fetițe, ocazii pentru mămici care nu prea au excelat la capitolul aspect fizic și nici dotare intelectuală să-și ostoiască frustrările prin schimonisirea copiilor lor, spre bucuria maximă a pedofililor.
Dar să revenim la concursurile de frumusețe și cum sunt ele dovada incontestabilă ca presupusul ideal de frumusețe a fost perveritit într-un mod de-a dreptul morbid în ultimele decenii.
Standardele de frumusețe feminină s-au schimbat de-a lungul mileniilor. Lucru pe care îl putem vedea și fără să fim îndrumați de către actualii „specialiști” în artă, cei care declară o banană lipită cu scotch drept „capodoperă”.
Dar dacă banana aceea nu are niciun impact asupra modului de gândire al tinerelor generații, ce se întâmplă de la începutul anilor ’70 încoace, are.
Momentul în care Nepalul a hotărât să trimită o concurentă rubensiană să îl reprezinte și cohorte de bărbați chelioși și burtoși plus femei veșnic flămânde și upgradate în cabinete au sărit ca arși ar trebui să ne dea de gândit tuturor. Pentru că Miss Nepal 2023 arată similar frumuseților anilor ’50-’60, când femeile care participau la concursurile de miss aveau sâni, talie, fund, șolduri și chiar mult-hulita celulită, pe care o posedă peste 90% din populația planetei, deopotrivă bărbați și femei, pentru că se transmite genetic și nu este legată de numărul de kilograme.
Nebunia a început cu Twiggy. Aș putea pune pariu că cel puțin jumătate din cei care citesc aceste rânduri și se cred mari specialiști în modă și frumusețe feminină habar nu au cine a fost Twiggy.
Dame Lesley Lawson, supranumită „Scândura”, a fost primul model androgin din lume. Slabă, aproape fără sâni și fără fund, fără o talie diferențiată, tunsă baiețește, aducea teribil cu sclavii băieți descriși în izvoarele antice drept furnizori de plăceri sexuale pentru aristocrații cărora nu le plăcea să aibă paturile încălzite de femei, ci de tineri care se machiau și se îmbracau cu haine femeiești. Furnizori de plăceri care prestau și servicii sexuale publice în bordeluri.
Reprezentanții industriei haute couture, în care dintotdeauna legea a fost făcută predominant de bărbați care se iubeau fizic cu bărbați, și-au impus atunci viziunea. Modelul feminin suprem a devenit prin Twiggy o ființă care nu arăta pe deplin nici a femeie, nici a bărbat. Ceva între. Vă sună cunoscut?!
Tendința a evoluat. Dacă putem numi „evoluție” impunerea unor standarde care forțează modelele folosite de casele de modă să arate în prezent ca niște schelete ambulante, indiferent cărui gen i-ar aparține.
Acest „ideal de frumusețe” a dus nu doar la moartea a mii de tinere care prezentau moda, ci la îmbolnavirea efectivă a milioane de fetițe și femei. A apărut ceea ce s-a numit „obsesia mărimii zero”. Pentru a purta mărimea zero trebuie să ți se numere cu ușurință oasele și este singura mărime de haine „potrivită” noului tip de ideal de frumusețe promovată de revistele glossy în tandem cu marile case de modă care le sponsorizeaz. Știați că celulita a fost inventată ca „boală” în aprilie 1968 de un articol din revista de modă „Vogue”?! Apoi a urmat industria, care promitea să o elimine, o industrie de miliarde de dolari care tratează o boală inexistentă!
Generații și generații de fetițe și tinere femei, milioane de oameni s-au îmbolnăvit de anorexie și bulimie pentru a arăta ca ființele care se plimbau pe podiumuri. Toate își băgau și încă își bagă degetele pe gât pentru a-și provoca voma, ca să devină „frumoase”.
Această metodă de a atinge „frumusețea” duce însă la deteriorarea danturii până la pierderea ei, la probleme gastrice, la probleme cardiace și, în cele din urmă, la moarte. Ca să nu mai vorbesc de boli psihice și tentative de suicid, multe reușite! Industria Pharma nu a pierdut ocazia de a mai face un purcoi de bani și produce și acum medicamente și suplimente de slăbit, care s-au dovedit în timp și toxice, și ineficiente.
Mai mult, influența lor și-a pus amprenta asupra a ce se considera „greutate normală”. În prezent, o greutate „sănătoasă” este mai mică cu o medie de cca 7-10 kilograme decât cu câteva decenii în urmă. Staruri precum Marylin Monroe sau Sophia Loren ar fi astăzi considerate cu ușurință niște „grăsane nesimțite”.
Acest ideal de frumusețe feminină a fost și este promovat în continuare pe catwalk. Și nu numai!
De la perceperea într-un mod greșit a propriului corp la disforia de gen nu a mai fost decât un pas. Iar drumul este deschis cu bisturiul.
Pentru atingerea modelelor promovate pe toate canalele, au început să se facă nu tratamente psihiatrice, ci tratamente chirurgicale. Și pentru că întotdeauna apariția unei tendințe extremiste naște o alta în direcție diametral opusă, a apărut industria chirurgiei și procedurilor estetice a augmentarilor de toate felurile.
Între ele, la mijloc, stau milioane de femei care flămânzesc intenționat, își fac implanturi de sâni monstruoase care le nenorocesc coloana vertebrală, își taie stomacul în loc să facă sport, își implantează fese enorme și își îndepărtează coaste, își injectează botox în buze până când fac chisturi care le distrug efectiv țesuturile și devin canceroase, își tatuează sprâncene care nu au nicio legătură cu ce se numește estetică.
Toate aceste operațiuni de „înfrumusețare” aduc miliarde în buzunarele industriei modei, a cosmeticelor și industriei Pharma, trei industrii conduse în principal de… bărbați!
Pe spezele sănătății mintale și fizice a milioane de femei.
Si nu, nu doar acei bărbați care conduc lumea au conlucrat diabolic pentru această abominație.
Fiecare burtos care jignește sau râde de o femeie care nu se încadrează în tiparul promovat de media, fiecare bărbat care vânează o victimă a acestui pattern și se lăudă cu jumatea lui aflată în pragul inaniției, este la fel de prost și la fel de spălat pe creier.
Trăim într-o societate în care detergentul pare să fi luat locul sinapselor. O societate în care aspectul patologic sau artficial este considerat superior celui natural.
O societate care își dorește să impună tuturor să renunțe la curcumvoluțiuni în favoarea unei linii de producție de ființe cu aspect post-apocaliptic sau de păpuși gonflabile.
Citește și: Diana-Maria Brăgaru: Despre AI într-un mod la care nu te-ai gândit niciodată!
Apariția unei femei născute femeie, care arată a femeie naturală, neprelucrată prin așchiere, injecție, daltă și bisturiu nu este nicidecum o jignire adusă ochilor publicului larg. Este momentul în care publicul ar trebui să își scoată bârnele din ochi și să înțeleagă că a fost supus unui proces colectiv de reprogramare neurolingvistică în masă, proces care a nenorocit și nenorocește în continuare milioane de copii, care ajung să se mutileze pentru a face față cerințelor impuse se niște minți bolnave, imaginându-și că așa vor fi fericiți.
Cerințe al căror preț depășește aspectul pecuniar, fiind chiar sănătatea lor fizică și psihică Viețile lor cu totul.
Foto: Revistă din ani ’50, în care idealul de frumusețe însemna o femeie care avea forme și nu era o femeie cu oasele la vedere. Adică silueta din dreapta, nu cea din stânga.
