Falsele probleme care ne mănâncă timpul, nervii și ne învrăjbesc nu încetează să apară în fiecare zi. Dacă avem „calendarul strâmb” care trebuie „îndreptat”, de ce nu am avea și Pământul plat?!
Lumea e în război. Țara e pe butuci. Prețurile au explodat, facturile ne aduc în pragul infarctului
Și, ca buni creștini ortodocși ce suntem, noi ne sărim la beregată unii altora pe tema formei Pământului. Am ajuns până acolo unde ne acuzăm de lipsă a Credinței pe bază de neîncredere în Pământul turtit!
Tocmai am citit că nu ești Ortodox dacă nu ești convins că pământul e ca o plăcintă. Pur și simplu nu știu dacă ar trebui să râd sau să plâng.
Nici măcar nu ne dăm seama că în hâra și dihonia asta pe bază de platism/sferism Dumnezeu nu are nicio treabă. Că totul este despre EGO, despre lipsă de smerenie, despre iluzia că părerea noastră este cea corectă. Despre o nouă formă de manifestare a habotniciei și a sinelui inflamat în detrimentul a ce înseamnă de fapt Ortodoxia.
Prima poruncă pe care omul a primit-o este să creadă în Dumnezeu. Nu în forma Pământului. Oare am uitat asta?!
Însă unii, într-o tristă și gravă tulburare de umflare a ideii despre un sine superior altora nu au nimic mai bun de făcut decât să afurisească pe prea-puțin credincioșii în Pământul nemișcat, plat, aflat în centrul Universului.
Uită, foarte convenabil, că Centrul Universului unui creștin Ortodox ar trebui să fie Sfânta Treime. Nu părerile personale.
Cumva grija Ortodoxului nu mai pare să fie îngrijorarea față de răsturnarea lumii în care trăim cu toții. Lumea în care toate păcatele strigătoare la Cer au ajuns să fie prezentate ca „exprimări ale libertății și egalității”, tocmai bune de aplaudat. Lumea care a ajuns să promoveze moartea drept libertate, în care unii au corpuri „greșite”, lumea care afirmă că bătrânii și bolnavii ar trebui eliminați, în care bebelușii sunt „dușmani ai mediului, deoarece poluează”, lumea în care avortul, eutanasia și mutilarea ne sunt prezentate drept semne de „progres”. O lume care luptă pentru pace producând arme și boli.
Și cum noi am rezolvat catehizarea, am rezolvat și problema educației, am eliminat răutatea, lipsa de omenie, războaiele, nu mai e nimeni flămând, gol, bolnav și copleșit de greutăți de pe lume, am trecut la înalta teză a Pământului-chiftea.
Și pare că am rezolvat absolut tot, nu mai avem alte păcate decât credința/necredința în Pământul plat.
Puri ca niște copii, nevinovați și loviți de ingenuitate, buni, blânzi, generoși, înțelepți, cucernici, luptăm cu toate forțele pentru Pământul Plat!
Hristos nici nu mai are loc în lupta aceasta. Nici Evanghelia nu mai e despre Dumnezeu, pare că a fost scrisă pentru demonstrarea platitudinii Terrei. Atât de îngâmfați am ajuns.
Știu că aceste rânduri vor trezi dorința în unii de a reitera teoria platismului, că vor cădea pradă ispitei de a veni cu argumente căutate, răsucite și îmbârligate inclusiv în Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru a-și promova propriul adevăr. Ei uită că Adevărul este Unul și că nu are absolut nicio legătură cu forma Pământului. Că rolul Sfintei Scripturi nu e nici pe departe de a ne spune dacă Pământul e romb, triunghi, cerc, sferă ori paralelipiped.
Ce este nu doar hilar, ci tragic, este că acești oameni nici nu își dau măcar seama că toată această tevatură este o falsă problemă creștină.
E o nebunie care duce la tulburare și gâlceavă între oameni, între creștini.
Problemele noastre de Ortodocși și Români nu au nicio legătură cu ea. Și nici aducerea ei pe tapet nu poate fi de la Dumnezeu. Nimic din ce produce dihonie, ceartă, neînțelegere și încrâncenare între oameni nu e de la Dumnezeu.
Parcă treaba noastră de Ortodocși era să aducem celor din jur dragoste, pace și bucurie. Să ne vedem de lucrurile cu adevărat importante, de mântuirea noastră, de pacea noastră și a tuturor. Nu de a ne risipi în prostii care ne fac să ne certăm, să ne luăm la harță, să ne scuipăm și să ne sărim la carotidă.
Oare când ne vom trezi?!
Lăsați nimicurile, dragilor. Ajunși în fața Domnului credeți că vom fi întrebați despre ce formă are Pământul?!
Sau de ce nu am șters lacrimile aproapelui, de ce nu am adus pacea între noi?
Oare e mai important să ne spurcăm unii pe alții decât să cumpărăm o pâine unui flămând, să întrebăm un bătrân dacă are cine să îi ducă gunoiul, să îi facă cumpărăturile? Să dăm curaj unui om bolnav? Să ne învățăm copiii Dreapta Credință, să le fim exemplu de echilibru, înțelepciune și bunătate?!
Cât de orbi putem fi?!