Părintele Mihalache Tudorică, un slujitor devotat al Bisericii și al condeiului, s-a stins din viață, lăsând în urmă o moștenire spirituală și literară de neuitat. Născut pe 1 iunie 1950 în localitatea Bâlta, judeţul Dolj, Mihalache Tudorică și-a trăit viața cu dragoste pentru oameni și pentru cele sfinte. Trecerea sa la cele veșnice reprezintă o pierdere grea pentru toți cei care l-au cunoscut și iubit. Preotul și-a dedicat întreaga viață slujirii cu devotament și respect față de credință, păstrând mereu decența și demnitatea în centrul activităților sale.
Formare teologică și vocație spirituală
Educația teologică a părintelui Mihalache Tudorică a început în satul natal, unde și-a completat studiile primare, continuând apoi la Seminarul Teologic Craiova-Mofleni, între anii 1965 și 1970. După aceea, a urmat Facultatea de Teologie din București, unde a avut șansa să fie îndrumat de figuri remarcabile ale spiritualității românești, precum preot-profesor Dumitru Stăniloaie, preot-profesor Constantin Galeriu și preot-profesor Dumitru Fecioru. Sub influența acestor mari personalități, părintele Tudorică și-a dezvoltat o profundă înțelegere teologică și intelectuală, care avea să-i marcheze parcursul ca preot și scriitor.
Activitatea pastorală și literară – o împletire armonioasă
Părintele Mihalache Tudorică a început activitatea pastorală în satul Mihăiţa din județul Dolj, acolo unde și-a dedicat slujirea enoriașilor și unde a îmbinat credința cu activitatea literară. A fost un om al scrisului și al rugăciunii, iar creația sa literară a reflectat profundele sale trăiri spirituale. Printre lucrările semnificative ale părintelui scriitor se numără volumele „Poezii religioase româneşti, Vol. II” (2019), „Să vă plâng un cântec sau să vă cânt un plâns” (2018) și „Ultimii Psalmi” (2016). Operele sale, fie că sunt poezii sau proză, au surprins teme religioase, spirituale și umane, aducând o contribuție valoroasă literaturii românești contemporane.
Un om de litere și credință
Părintele Mihalache Tudorică a lăsat în urmă o operă vastă, care include atât poezii, cât și proză scurtă, eseuri și antologii. Printre titlurile importante se regăsesc „Catedrala lacrimilor” (1996), „Melancolia îngerului” (1995), „Mireasa desculţă” (1998, 2003) și „Blestemele” (2002). Fiecare lucrare a sa este o oglindă a sufletului său, reflectând melancolia, suferința, dar și speranța creștină, care l-au ghidat întreaga viață.
Ultimul drum
Trupul neînsuflețit al părintelui va fi depus la Biserica Sfântul Nicolae Ungureni, unde a slujit ani de zile, miercuri, iar ceremonia de înmormântare va avea loc joi, la ora 13.00, la Cimitirul Ungureni. Familia, prietenii și enoriașii vor avea ocazia să își ia rămas-bun de la un om care a trăit o viață plină de har, demnitate și iubire pentru semeni. Moștenirea spirituală și literară a părintelui Mihalache Tudorică va dăinui, inspirând generațiile viitoare.
Drum lin printre îngeri, părinte Mihalache Tudorică!
