Mihaela Peneș, una dintre cele mai mari sportive ale României, campioană olimpică la aruncarea suliței, a încetat din viață joi, la vârsta de 77 de ani, după o viață trăită în anonimat în ultimii ani. Potrivit fostului atlet și actual jurnalist, Inocențiu Voinea, care a anunțat vestea tristă pe Facebook, Peneș a trăit retrasă între o mănăstire și un azil de bătrâni din București, departe de lumina reflectoarelor care au acompaniat-o în anii de glorie sportivă.
Citește și: Unul dintre cele mai impresionante drumuri din România a fost finalizat. Când va avea loc recepția?
Mihaela Peneș, campioană olimpică la suliță, a murit la 77 de ani, după o viață trăită în anonimat între mănăstire și azil
Voinea a scris: „A zburat după sulița ei, spre ceruri… Adio, Mihaela Peneș! Tristă veste mi-a dat Paula Ivan acum. Discretă cum o știu, i-a păstrat secretul. O întâlnise întâmplător într-un azil unde fusese cu studenții săi în practică, să ajute prin ședințe de kinetoterapie bătrânii de-acolo. Mihaela Peneș se retrăsese nu numai din lumina reflectoarelor, ci și din lume. O vreme s-a știut că s-a călugărit. Apoi nu s-a mai știut nimic. Paula îi mai trimitea, după ce s-au regăsit, pe cineva pentru a-i mai lua pietrele anilor de pe picioare, de pe trup cu câte un masaj. Mai vorbeau prin mesaje, și de aceea vestea plecării ei din această lume a întristat-o rău pe Paula. Nu mai avea pentru cine ține secretul. M-a sunat și mi-a spus. Joi s-a dus. Au durat formalitățile mai mult decât cele trei zile, după scripturi, și abia astăzi a fost înmormântată la Bellu, lângă familia ei.”
Cu o voce marcată de tristețe, Voinea a adăugat: „N-am puterea să scriu acum mai mult despre Mihaela Peneș, cea care, urcată în avionul spre Tokyo când scara se ridica, s-a întors cu medalia de aur pe piept, la 17 ani. I-am scris povestea, spusă mie de ea, într-una dintre cărțile mele. Poate am să redau câteva pasaje, dar nu acum. Acum sunt trist. Adio, Mihaela Peneș!”
Mihaela Peneș a fost una dintre cele mai strălucite atlete ale României. Începându-și cariera sportivă cu înot, handbal și baschet, sub influența mamei sale, fostă sportivă, ea a ales în cele din urmă atletismul, specializându-se în aruncarea suliței. În 1963, sub îndrumarea profesorului Lixandru Pandele, a devenit campioană națională la juniori, iar în 1964, la doar 17 ani, a câștigat titlul olimpic la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Performanțele sale remarcabile au continuat cu o medalie de argint la JO din Mexico City, patru titluri de campioană națională și tot atâtea de campioană balcanică.
După retragerea din competiții, Mihaela Peneș a contribuit la dezvoltarea atletismului românesc ca antrenor și apoi ca oficial în cadrul Federației Române de Atletism și Comitetului Olimpic Român. De-a lungul carierei sale, a fost decorată cu titlul de Maestru Emerit al Sportului și, în anul 2000, i-a fost conferit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer.
Ultimii ani din viață i-a petrecut într-o izolare aproape totală, retrăgându-se nu doar din viața publică, ci și din lume, cum a descris-o Voinea. Moartea ei reprezintă o pierdere imensă pentru sportul românesc și pentru toți cei care au admirat-o și respectat-o de-a lungul timpului.
