Un papirus antic, care se află în renumita bibliotecă „John Rylands” din Manchester, ne oferă o mărturie valoroasă a cultului Maicii Domnului practicat încă de la începuturile creștinismului. Acest document rar, datând din secolele III-IV, conține un fragment de rugăciune scris în limba greacă și este considerat cea mai veche rugăciune cunoscută adresată Fecioarei Maria. Rugăciunea, intitulată „Sub tuum praesidium”, se traduce prin „Sub milostivirea ta” și marchează începutul unei tradiții deosebit de importante în spiritualitatea creștină.
Cel mai vechi fragment de rugăciune către Fecioara Maria, descoperit într-un papirus din secolul III-IV la Biblioteca John Rylands din Manchester
Deși papirusul a fost descoperit abia în 1938, el a fost rapid recunoscut de specialiști ca una dintre cele mai vechi forme de venerare și rugăciune către Fecioara Maria. Fragmentul de text, restaurat după deteriorările suferite de-a lungul timpului, păstrează cuvintele esențiale ale rugăciunii: „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată.”
În originalul grecesc, rugăciunea sună astfel: „Ὑπὸ τὴν σὴν εὐσπλαγχνίαν καταφεύγομεν Θεοτὸκε· τὰς ἡμῶν ἱκεσίας μὴ παρίδῃς ἐν περιστάσει ἀλλ᾽ ἐκ κινδύνου λύτρωσαι ἡμᾶς μόνη ἁγνὴ μόνη εὐλογημένη.”
Această rugăciune continuă să fie folosită în cultul liturgic al grecilor, latinilor și copților, având o semnificație profundă în cadrul devoțiunilor zilnice dedicate Fecioarei Maria. Versurile, însoțite de o cântare înălțătoare, subliniază fecioria și maternitatea Născătoarei de Dumnezeu, recunoscând totodată puterea ei de mijlocire către Dumnezeu.
Papirusul constituie o dovadă incontestabilă a faptului că venerarea Maicii Domnului era deja practicată de comunitățile creștine de la sfârșitul secolului al III-lea. Creștinii egipteni, în special, se rugau Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, recunoscând-o drept Maica Fiului lui Dumnezeu și invocând ocrotirea și mijlocirea sa în fața pericolelor și încercărilor.
Un aspect interesant este acela că papirusul este scris doar pe o parte, iar pe verso este gol, ceea ce sugerează că ar fi fost folosit pentru uz particular. De asemenea, urmele de împăturire ale papirusului indică posibilitatea ca acesta să fi fost utilizat ca amuletă, un obiect de protecție personală, ceea ce subliniază rolul protector pe care Fecioara Maria îl avea în viața de zi cu zi a primilor creștini.
Descoperirea acestui papirus rămâne un moment crucial în înțelegerea devoțiunii creștine timpurii și a rolului central pe care Fecioara Maria l-a avut în rugăciunile și viața spirituală a credincioșilor încă din primele secole ale creștinismului.