Mircea Geoană a promovat o viziune controversată despre viitorul omenirii în discursul său de la Timișoara
Pe 15 iunie 2024, la Timișoara, fostul Secretar General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, a susținut un discurs cu prilejul primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”. În discursul său, Geoană a abordat subiecte controversate legate de transformările tehnologice și geopolitice ale lumii actuale, afirmând că:
„Asistăm la nașterea unei noi lumi. Geopolitic, tehnologic, societal. Trăim o eră revoluționară. Fără îndoială, cea mai transformatoare și complexă din întreaga istorie a umanității.
Ca nicicând altcândva în istorie, omenirea se află simultan pe mai multe trasee de coliziune. Între liberalism și autoritarism – ceea ce noi numim competiția între marile puteri, și de modele alternative de organizare a societății. Între evoluția societății și capacitatea politicului de a se adapta și gestiona aceste transformări. Între viteza transformării și capacitatea individului, a omului, de a suporta aceste transformări brutale și succesive. Între om și mașină. Între om și algoritm.
Într-o perioadă în care viitorul speciei umane și simbioza om-mașină devin subiecte de actualitate și nu de science-fiction. Și nu în ultimul rând, între dezvoltarea speciei umane și capacitatea planetei de a ne suporta. Într-o lume dominată de competiția acerbă între marile puteri rolul puterilor regionale crește exponențial. Funcționăm de fapt ca un amortizor al unui pendul care își caută, disperat, un nou echilibru – aceste puteri medii vor juca un rol decisiv în definirea noii ordini mondiale. Și România se află sub impactul acestor trasee do coliziune – nicio națiune a planetei nu are cum să iasă din această logică.”
Această retorică, care se dorește a fi vizionară, este de fapt profund îngrijorătoare și ridică întrebări esențiale. În loc să ofere soluții reale pentru problemele cu care se confruntă omenirea, Geoană adoptă o viziune fatalistă asupra viitorului, în care omul este redus la un pion într-un joc tehnologic mult mai vast. Este inacceptabil să normalizezi o „simbioză om-mașină” fără să pui în discuție riscurile și etica acestor transformări. Geoană pare să vadă în tehnologizare un destin inevitabil, dar nu arată empatie față de efectele pe care aceste schimbări le vor avea asupra individului și asupra societății în ansamblu. Această viziune, departe de a fi progresistă, ignoră realitatea că tehnologia poate exacerba inegalitățile și poate distruge echilibrul social, sub pretextul progresului.
Citește și: Elena Lasconi, între credință, horoscop și mândria față de fiica sa: „Mă mâhnește că Biserica e în politic”
