Pe site-ul chilieathonita.ro, cititorii sunt invitați să exploreze un material profund interesant în care astrofizicianul Hugh Ross dezvăluie aspecte fascinante despre extraordinarul reglaj fin al universului și, în mod particular, al sistemului nostru solar. Prin cercetările sale, Ross argumentează că condițiile unice stabilite de Dumnezeu sunt esențiale pentru existența vieții umane. Materialul nu doar că ilustrează complexitatea și unicitatea Pământului comparativ cu restul universului, dar oferă și dovezi captivante care susțin teoria reglajului fin cosmic. Descoperiți cum elementele rare ale tabelului periodic și evenimentele cosmice extraordinare contribuie la habitabilitatea Pământului și susțin teza că viața avansată este posibilă doar în aceste condiții specifice. Aflați mai multe despre această perspectivă întrigantă ce îmbină știința cu divinitatea într-un dialog captivant despre originea și structura universului nostru.
Reglajul Fin Cosmic: Cum Condițiile Divine Asigură Existenta Vieții Umane, Explicate de Astrofizicianul Hugh Ross
– Treceți-mă vă rog, pe mine și audiența, prin câteva din aceste lucruri despre care ziceți că dovezile se tot adună… Cred că ar trebui să intrați în câteva din aceste dovezi, ca oamenii să-și poată face o idee despre ce vorbiți. Ce doriți dvs., voiam să vă dau ocazia să faceți asta…
Cum a fost îmbogățit Pământul
– Sigur. Am să încerc să vă dau câteva din cele mai importante elemente. Una recentă este recunoașterea că din cele 92 de elemente pe care le vedem în tabelul periodic, toate mai puțin 2 din ele sunt extrem de „anormale”, în ce privește ce vedem în crusta Pământului, relativ la ce vedem în materialul solid în altă parte a universului. Cele 2 care sunt normale sunt manganul și fierul. Toate celelalte sunt anormale. Și în unele cazuri – extrem de anormale.
Citește și: Descoperire imensă în interiorul Pământului: ar putea revoluționa înțelegerea noastră despre planeta noastră
De exemplu, în crusta Pământului găsim de 630 de ori mai mult toriu, de 340 de ori mai mult uraniu decât găsim în materialul pietros din restul universului. Și datorită acestei supra-abundențe de uraniu și toriu, planeta noastră are un miez fierbinte ce rezistă multă vreme. Și acest miez de fier lichid ce circulă a permis planetei noastre să aibă o puternică sferă magnetică ce ne înconjoară, care ne permite să fim protejați de radiațiile mortale solare și cosmice. De asemenea aceasta oprește atmosfera și oceanele de a fi spulberate de radiația de particule ce vine de la soare. Și astfel, acum avem o înțelegere de ce planeta Pământ are atât de multe elemente anormale.
Și de asemenea e vorba și de capacitatea noastră industrială. Deci avem de 60 de ori mai puțin sulf – aceasta ne permite să producem mâncare. Nu vei crește mâncare sau recolte pe Marte fiindcă acolo e prea mult sulf. Dar poți pe Pământ. Deci suntem deficienți cu un factor de 60 în sulf, dar suntem abundenți cu un factor de 60 în aluminiu, de 90 de ori mai mult titaniu, ce ne permit să construim avioane ce zboară în toată lumea. Acestea sunt metale ușoare ce au o tărie foarte mare. Și astfel avem o abundență foarte anormal de mare ale acestor elemente valoroase.
Și sunt 22 de elemente pe care le vedem în tabelul periodic care sunt „otrăvuri vitale”, cum le numim. Dacă există în crustă la nivel prea mare, ne omoară. Dar dacă sunt prea puțin abundente, ne omoară de asemenea. Deci trebuie să avem exact nivelul corect de molibdenum în crusta Pământului, exact nivelul corect de fier, exact nivelul corect de arsenic – sunt de fapt proteine din corpul nostru care au nevoie de arsenic, dar avem nevoie de foarte foarte puțin. Peste acest nivel infim, arsenicul te va ucide. Trebuie să fie exact nivelul corect. Și astfel toate aceste 22 otrăvuri vitale sunt foarte anormale în nivelul abundenței lor aici pe planeta Pământ. Nu le vedem în altă parte în univers.
Deci se pare că Cineva a proiectat astfel încât să fie exact la fix. Și astronomii, iarăși, au descoperit exact cum s-a întâmplat asta, cum Sistemul Solar al Pământului s-a format într-un cluster gigantic de vreo 20.000 de stele care a existat mult mai aproape de centrul galaxiei decât unde e sistemul solar azi. Și în acel cluster dens de stele, sistemul solar emergent a fost expus la 3 tipuri diferite de evenimente de erupție de supernove, a fost expus la stele neutronice ce s-au unit pentru a forma găuri negre. Unde aceste evenimente ale supernovelor și unirea stelelor neutronice s-au petrecut la exact momentul potrivit și la distanța exactă de Pământ așa încât Pământul nu a fost distrus dar, pe de altă parte, a fost îmbogățit suficient cu toate aceste elemente și sărăcit suficient în elemente problematice.
Și apoi, când toată această îmbogățire și sărăcire s-a finalizat, am fost expulzați din clusterul de stele și alungați la o distanță de 2 ori mai mare față de centrul galaxiei. Ce ne-a lovit? A fost un „efect de praștie gravitațional” în care sistemul nostru solar se întâlnea cu 4 sau 5 stele foarte masive care ne-au azvârlit din clusterul de stele și apoi, când am ajuns în locul ideal pentru viața avansată, am întâlnit iar 4, 5 sau 6 stele masive care au oprit mișcarea noastră și astfel [sistemul solar] a apărut în cea mai periculoasă parte a galaxiei și am ajuns în cea mai sigură parte a galaxiei. Dar numai după ce am fost îmbogățiți.
Unicitatea Pământului și a Lunii
Acum, e adevărat de asemenea că planeta Pământ e anormală comparativ cu toate celelalte planete și asteroizi pe care le vedem în sistemul nostru solar. Și asta deoarece Pământul nostru s-a format într-un mod incredibil de diferit de celelalte planete. Celelalte planete s-au format prin creație gravitațională. Și sistemul solar a început cu 10 planete, nu 8. 5 gigante gazoase și 5 planete solide. 2 din acele planete solide, Proto-Pământul și Theia, s-au ciocnit una de cealaltă când Pământul avea oceane adânci de mii de kilometri. Acel ocean foarte adânc a amortizat coliziunea, încât Pământul n-a fost distrus, de fapt ce s-a întâmplat a fost că marea parte a masei planetei Theia a fost absorbită în Pământ, așa încât Pământul a devenit mai mare, mai masiv, mai dens.
Exista un nor de resturi în jurul Pământului nou format ce s-a condensat formând Luna. Și astfel avem această planetă relativ mică orbitată de o lună gigantică. Asta stabilizează înclinarea axei de rotație și a asigurat faptul că exact la momentul potrivit pentru ființele umane, avem o rotație încetinită la 24 de ore. Și acea a 5-a planetă gazoasă? A fost azvârlită de o interacțiune gravitațională cu Jupiter și Saturn. Și acea interacțiune gravitațională practic a subțiat Marte astfel încât aceasta să nu fie o planetă cu o masă de 2 ori mai mare ca a Pământului la o planetă cu o masă de 1/9 din masa Pământului. Aceasta s-a numit „Problema lui Marte cea mică”. A durat 20 de ani ca astronomii să determine cum a ajuns Marte așa mică. Dar acum recunoaștem faptul că dacă nu era acea transformare a lui Marte, nu ar fi fost posibilitatea vieții avansate pe Pământ.
Acum, pot să vă mai dau 400 de exemple exact ca acesta. Dar acesta e doar unul, care ne arată practic: „Hei, trăim într-un univers, cluster de galaxii, sistem planetar cu un reglaj fin extraordinar”.
Soarele, cea mai stabilă stea
Orbităm în jurul unei stele ce nu e ca niciuna alta. Unul din lucrurile pe care le-am pus în cartea mea „Design-ul miezului”, arăt stabilitatea luminoasă a stelei noastre, Soarele. Chiar dedesubt, arăt stabilitatea luminoasă a celei de-a doua stele ca stabilitate pe care am găsit-o în galaxie. Steaua noastră, Soarele, e de 5 ori mai stabilă decât a doua cea mai bună stea. Dacă nu era această stabilitate extraordinară, nu am fi putut avea acest podcast azi.
– Uau! Sunt atâtea direcții în care m-aș îndrepta cu asta, e cu adevărat remarcabil. Simt că, de fiecare dată când știința chiar vrea să se uite cu atenție la ceva, aceasta e traiectoria, nu-i așa? Către adâncime și complexitate din ce în ce mai mare. E remarcabil, știu că acesta nu e domeniul dvs. de expertiză, dar să ne gândim ce se considera că e celula în vremea lui Darwin comparativ cu ce se știe acum, pare că toate la care ne uităm cu instrumente din ce în ce mai sofisticate, la orice pare să existe această complexitate fără limită. Și e cu adevărat remarcabil.
– Așa e. Nu e doar disciplina astronomiei sau fizicii, vedem în fiecare disciplină științifică.
Materialul video poate fi urmărit AICI.
