Dr. Sy Garte: O Călătorie de la Ateism la Creștinism prin Lentila Științei
Într-un interviu profund, Dr. Sy Garte, un biochimist pensionar, își deschide inima și mintea pentru a povesti despre transformarea sa remarcabilă de la un ateu convins la un creștin devotat. Acest articol detaliază conversația sa cu Cristian Bertuzzi, oferind o perspectivă rară asupra modului în care știința și credința se pot împleti în căutarea adevărului, relatează chilieathonita.ro.
Cuprinsul interviului
Rădăcini și Fundal: Născut într-o familie de atei militanți, Sy Garte a fost crescut într-un mediu unde materialismul și scepticismul erau norma. Părinții săi, membri ai Partidului Comunist American, l-au îndrumat pe tânărul Garte pe un drum de raționalism strict și ateism. Acest capitol explorează fundalul său familial și impactul acestuia asupra viziunii sale timpurii despre lume.
Educația și Primele Întrebări: În timpul anilor săi universitari, Garte a studiat chimia, ceea ce l-a introdus în lumea mecanicii cuantice și a teoriilor științifice complexe. Aceste studii au început să-i zdruncine convingerile atee, determinându-l să se întrebe dacă există mai mult în univers decât ceea ce se poate măsura și observa.
Confruntarea cu Golul Spiritual: În ciuda succesului său academic, Garte simțea un gol interior. Acest sentiment persistent de lipsă a declanșat o explorare asemănătoare agnosticismului. În acest capitol discută despre lupta sa internă și cum aceasta l-a condus spre o călătorie de auto-descoperire.
Știința Încredințării și Îndoiala Materialismului: Doctoratul său în biochimie a adus noi perspective asupra complexității vieții. Garte descrie cum descoperirile sale în laborator l-au făcut să se îndoiască de viziunea pur materialistă a lumii. Acest capitol explorează momentele științifice cheie care au contribuit la schimbarea sa.
Deschiderea către Credință: Experiența sa într-o biserică catolică franciscană a fost un punct de cotitură. Mesajele de dragoste, acceptare și comunitate l-au surprins și l-au făcut să reconsidere ideile preconcepute despre religie. Acest capitol analizează cum această experiență a schimbat cursul căutării sale spirituale.
Vise și Revelații: Două vise profunde au jucat un rol semnificativ în călătoria sa spirituală. Garte descrie aceste vise și semnificația lor, arătând cum ele au influențat decizia sa de a îmbrățișa creștinismul. Acest capitol oferă o introspecție în experiențele sale personale și în modul în care acestea au modelat calea sa spirituală.
Știința și Credința: Acest capitol detaliază cum Garte reconciliază știința cu credința. El argumentează că cele două domenii nu sunt în conflict, ci se completează reciproc. Exemple din munca sa în bio-genetică și alte domenii demonstrează cum știința poate oferi o înțelegere mai profundă a credinței.
Mesajul pentru Comunitatea Științifică și Creștină: Garte oferă perspective și sfaturi pentru cei care se confruntă cu dileme similare între știință și credință, subliniind importanța deschiderii mintale și a acceptării complexității lumii în care trăim.
Înainte și După Transformare: Acest capitol compară viața lui Garte înainte și după transformarea sa spirituală, arătând cum noile sale credințe au influențat cariera, relațiile personale și perspectivele asupra lumii.
Viitorul Relației dintre Știință și Religie: În final, Garte împărtășește viziunile sale asupra modului în care dialogul între știință și religie ar putea evolua, sugerând noi căi de colaborare și înțelegere reciprocă.
Concluzie: Acest articol explorează călătoria remarcabilă a lui Dr. Sy Garte de la un ateu convins la un creștin devotat, traversând lumea științei și a credinței. Povestea sa este o mărturie a căutării neîncetate a adevărului și demonstrează că știința și credința nu sunt incompatibile, ci pot fi integrate într-o viziune mai bogată și mai profundă a existenței.
În rândurile de mai jos, aveți întregul interviu:
Dl. Dr. Sy Garte este un biochimist pensionar. Cea mai mare parte a vieții sale a fost un ateu. Ascultați un interviu extraordinar în care dl. doctor detaliază drumul său de la omul de știință ateu la credinciosul Creștin.
Salutare tuturor și bine ați venit la programul nostru. Sunt Cristian Bertuzzi și aici se află dr. Sy Garte. Bine ați venit.
– Ați mai fost la noi anterior.
– Da, am mai fost.
– Deci astăzi sunteți din nou cu noi, în direct, și sunt foarte emoționat de asta. Aș fi dorit să o întâlnesc și pe soția dumneavoastră, dar cred că este cu noi cu spirit, nu-i așa?
– Și mie îmi lipsește.
– Astăzi vom vorbi despre drumul tău de la ateism la creștinism, și a existat o mulțime de lucruri care s-au întâmplat de la acele vremuri în care erați ateu până când ați ajuns a fi creștin. Vom vorbi de toate acele etape pe care le-ați parcurs pentru a ajunge aici, atât timp cât pregătirea dumneavoastră este în domeniul biochimiei. Deci această pregătire de om de știință v-a condus de fapt să îmbrățișați credința în Dumnezeu și ulterior să deveniți creștin. Haideți să începem cu începutul. Știu că am mai discutat asta înainte, dar spuneți-ne detaliile.
– Sigur. Așa cum ai zis, am mai vorbit despre asta, și am scris și în carte. Am crescut într-o familie care era la a treia generație de ateiști. Aceștia nu numai că erau ateiști, dar erau și de stânga. În anii 1930, părinții mei au fost membrii ai Partidului Comunist American, vremuri în care nu erau atât de mulți. De aceea ateismul acestora era foarte puternic și militant. Cu asta am crescut. Am asumat că nu există așa ceva, că nu este posibil să existe Dumnezeu. Eram materialiști în mod total. Tatăl mei a fost chimist, om de știință, și deci acesta a fost mediul în care am crescut.
Același mod de vedere al lucrurilor l-am avut și când am ajuns la facultate, unde am început să studiez chimia, iar atunci când studiezi chimia, ești nevoit să înveți și fizică, adică mecanică cuantică, care păreau a fi puțin neobișnuite pentru mine, dar nu mi-am făcut probleme foarte mari cu asta, deși am decis la final că voi aprofunda viața, [ca obiect de studiu].
Deci, decât a ajunge biolog, am ajuns a-m dori să studiez geneza vieții, și astfel am ajuns în biochimie, unde mi-am făcut și doctoratul. Ceea ce s-a întâmplat, chiar și în facultate, ca tânăr, am început să simt că ceva îmi lipsește în viața mea, și am realizat mai târziu că era vorba de un anume sentiment spiritual, care cred că este important pentru orice om. Dar am găsit ceva în știință, știința fiind ceva deosebit, care îți dă un anume țel în viață, cum ar fi să faci ceva bun pentru lume, iar aceasta este adevărat, fiind ceva deosebit.
Dar a fost ceva acolo pentru că, pe când studiam, nu m-am pus de acord cu perspectiva materialistă a lumii, dar nu am putut s-o zic în felul acesta, ci doar am simțit-o. Spre exemplu, în timpul doctoratului, am învățat despre procesul prin care proteinle sunt făcute la nivel celular, un proces foarte complex care implică o enormă interacțiune a biomoleculelor între ele, de o complexitate incredibilă, și am simțit ceva pe șira spinării, dându-mi seama că asta este ceva uimitor. Cum se ajunge aici? Era ceva la care nu puteam răspunde.
Mai târziu, bineînțeles, ca mai toți biologii, am găsit un răspuns, care consta în [teoria] evoluției. O evoluție care face totul. La acel moment am lăsat lucrurile așa cum erau și am început să mă întreb dacă știința este singura modalitate de a afla adevărul. Și astfel, foarte curând, am respins evoluționismul, cum au făcut mulți. Atunci, n-am fost încă pregătit să cred în Dumnezeu, și mi-a luat o mulțime de pași. Am trebuit să-mi elimin rezistența dată de ideile cu care născusem. Este foarte greu să scapi de toate acestea. Dar, până la urmă am ajuns acolo.
– Au existat și factori externi care te-au ajutat să te deschizi către Dumnezeu?
– Da. În mod absolut. Am fost dus la biserică de către un prieten …
– Încă erați ateu la acea vreme.
– Da. Poate la acel moment eram puțin agnostic. Nu eram sigur.
– Deci ați ajuns la starea de agnosticism prin propriile căutări?
– Da, am ajuns acolo pe cont propriu. A fost rezultatul științei pe care o studiasem, pentru că aceasta nu se împăca cu ateismul pur, sau cu materialismul pur. Iar acesta este efectul fizicii cuantice, a observației științifice din fizică, dar și din ceea ce am învățat în domeniul biochimiei, cu privire la viață. Concepția că evoluția explică totul cu privire la viața pe pământ era ceva neserios, prea ușor. Nu părea pentru mine a fi destul.
– Asta este interesant deoarece am auzit o mulțime de oameni de știință, chiar și Peter Atkins, zicând că Dumnezeu [a făcut totul] este o explicație facilă. Iar dumneavostră spuneți că teoria evoluției este o explicație ușoară.
– La aceea vreme aș fi zis și eu că Dumnezeu era o explicație facilă. Nu aveam nici o idee care era explicația, și nici nu știam cine este Dumnezeu. Nu înțelegeam mare lucru despre Dumnezeu. Cred că teoria evoluției poate explica multe dar sunt anumite lucruri critice care nu pot fi explicate, iar aici este inclusă și originea vieții. Iar aceasta nu este numai părerea mea. Chiar și Darwin a afirmat lucrul acesta. Richard Dawkins a spus același lucru. Procesul evoluționist, pe care îl numim darwinist, sau evoluție biologică, nu se ocupă deloc cu originea vieții. Și voi intra în detaliile acestea puțin mai mai încolo.
Dar unul din factorii externi care m-a ajutat a fost mersul la biserică, locul unde am găsit ceva la care nu m-am așteptat. Te aștepți ca atunci când intri într-o biserică pentru prima oară preotul să țipe la tine, spunându-ți că ești păcătos, că vei ajunge în iad …
– Cum ai ajuns să ai impresia asta?
– Asta a fost impresia cu care am crescut.
– Cine ți-a spus asta? Dar poate au fost alte vremuri.
– Da, au fost alte vremuri, dar vremuri care nu au trecut; încă poți găsi ateiști care vorbesc despre ororile creștinismului și despre cum oamenii nu fac nimic altceva decât să te amenințe cu iadul, întinderi de focuri, despre păcat, și de aceea am fost foarte nervos.
– Dar experiența pe care a-i avut-o nu s-a asemănat cu așa ceva.
– Nu. Era o biserică catolică franciscană iar preotul a predicat despre dragoste. Despre dragoste. Punct. Știi, să iubești pe Dumnezeu, dar să ne iubim unii cu alții. Și mi-am zis: ”O, dar acesta este cu adevărat drăguț.” Mi s-a părut că am fost mințit.
De la acel moment m-am uitat la creștinism puțin mai adânc. Nu devenisem religios, dar am început să studiez Biblia pentru prima dată. Vechiul Testament m-a lăsat un pic rece, nereușind să intru în esența sa, și nu l-am înțeles prea mult. Dar am citit Evanghelia după Matei, și am citit și Faptele Apostolilor, pe care le-am găsit foarte inspirate. Cartea ”Faptele Apostolilor” m-a impresionat prin valoarea sa istorică și am fost sigur că nu a fost ceva inventat. Nu avea cum. Astea m-au făcut să mă gândesc și să mă facă să studiez din ce în ce mai mult.
Nu doresc să intru în detalii acum, dar am avut unele experiențe, încluzând aici și unele vise, pe care le pun pe seama Sfântului Duh. În acel moment, după foarte mulți ani – am comprimat aici două decade – am realizat că creștinismul este adevărat, Hristos a fost real, care a trăit, a murit și S-a înălțat. Și astfel am devenit creștin.
– Vreau să fac un comentariu general despre faptul că unii atei spun în mod curent că există un anume motiv pentru care au devenit creștini, subliniind ceva de genul că li s-a întâmplat ceva rău – iar acesta nu este un motiv bun pentru a deveni creștin – dar în cazul tău, ca și a vastei majorități, au existat o multitudine de lucruri care și-au adus aportul de-a lungul anilor, doar ce ați zis că ați comprimat tot ce vi s-a întâmplat în 20 de ani în cinci minute, și evident că ați lăsat pe dinafară multe lucruri, care au condus la această schimbare de paradigmă în viața dumneavostră.
Sunt o mulțime de lucruri care aveau loc și care se interferau reciproc. Trecerea de la ateism la agnosticism s-a făcut exclusiv prin intermediul științei, iar apoi ați avut acele experiențe care v-au condus la Hristos. Un alt lucru de care doresc să vorbesc aici este că un anume domeniu al științei a fost cel care v-a făcut să părăsiți ateismul, iar acela a fost bio-genetica.
– Da, bio-genetica.
– Vă rog să-mi spuneți cum s-a întâmplat ca aceasta să vă aducă mai aproape de creștinism, de religiozitate.
– Este interesant pentru că bio-genetica este un domeniu de cercetare activ iar oamenii se uită la asta cu mare atenție și în diverse moduri. Eu însumi am făcut asta …
– Ați publicat ceva? – Da, am publicat un studiu, iar un altul este pe cale de aprobre, spre publicare, ambele avînd același subiect, dar de care voi vorbi în scurt timp. Dar așa cum am menționat despre bio-genetica, nimeni nu crede că are ceva în legătură cu teoria evoluției. Ideea generală pentru oamenii de știință, ca și ideile ateiste care nu sunt de știință, și deci nu merită a fi discutate, este aceea că viața a început prin evoluția chimică. Iar evoluția chimică este foarte diferită de evoluția biologică pentru că nu există nici o selecție naturală … sau proces de replicare.
– Sau mutații.
– Da. Evoluția chimică are loc atunci când pui substanțele chimice împreună, iar acestea ori reacționează, ori au loc procese numai de natură chimică, fără nici o mutație, replicare, sau selecție naturală. Iar asta este foarte greu de făcut. Jim Tour, în prelegerile sale, afirma adesea, destul de puternic și corect, că s-au rezolvat atât de multe probleme din bio-genetică, dar care sunt de fapt greșite. De fapt acesta o zice mult mai dur.
– Am ascultat ceva cu el zilele trecute și este așa de dur.
– Da, este dur, dar are dreptate. Înțeleg de ce este necăjit câteodată, doar este un chimist bun care știe mai bine decât oricare altul, iar chimia nu lucrează cum zic unii. Chimia nu poate să producă ceva, viața produce ceva datorită selecției naturale, și datorită modului în care viața lucrează. Poți să ajungi să evoluezi dar nu poti să începi. Am început să analizez asta cu ani în urmă, în mod special despre ceva care m-a interesat în mod deosebit, [și anume] despre modalitatea prin care DNA-ul codifică proteinele, care sunt o sursă de viață … Stephen Meyer a scris despre asta, iar într-o carte recentă numită ”Ipoteza întoarcerii lui Dumnezeu”, vorbește puțin mai mult.
Dar eu m-am concentratat pe ceva specific care are o importanță critică asupra originii vieții și a evoluției, și anume acuratețea propriei replicări, deoarece nimic în univers nu se replică prin el însuși cu acuratețe, cu axcepția celulelor vii. Nimic chimic nu se reproduce întocmai, nici o mașină, nici cristale, chiar și DNA-ul nu se reproduce singur întocmai. Celulele vii se pot replica prin ele însele în proporție de 99.9999 la sută. Este uimitor! Cum se întâmplă asta? Implică un număr enorm de lucruri foarte complexe, incluzînd aici codul genetic, ribozomi, DNA-ul, sinteza proteinelor, lucruri care sunt foarte complicate de descris fără diagrame …
– Sau fără un curs de biologie.
– Da, sau fără un curs de biologie, sau chimie. Pentru a ajunge la replicarea prin mijloace proprii, și a exista fenomenul de evoluție, se pune întrebarea cum ajungi acolo. Nu se poate să fi ajuns acolo prin evoluție deoarece nu există evoluție. De aceea am studiat și am publicat despre asta. Am utilizat diferite modele – în care nu am să intru – în care există praguri, iar dacă nu începi cu o celulă care este destul de bună la replicarea prin ea însăși nu poți să mergi mai departe. Nu vei obține niciodată celule vii și nu vei avea nici un evoluție la lucru. Iar așa cum am zis aceasta a fost publicat într-un jurnal de specialitate.
– Deci, trebuie să obții o primă celulă ca apoi să poți merge mai departe. Dar să obținem aceea primă celulă avem nevoie de foarte multe lucruri …
– Da, avem nevoie de atât de multe lucruri care sunt atât de dificil de explicat numai prin evoluția chimică.
– Care este, dacă există, consensul stiințific în legătură cu bio-genetica?
– Depinde cu cine vorbești. Dacă vorbești cu oameni care nu lucrează în domeniu vei auzi ceva de genul: ”O, da, vom ajunge acolo, s-au făcut progrese mari, știm că amino-acizii se află localizați în meteoriți și poate astfel au dezvoltat o formă ce a premers [vieții] pe Pământ, știm că nucleotidele pot conduce la formarea pol-merilor … Da, toate acestea sunt adevărate, dar oamenii care dau tonul în aceste domenii cunosc toate detaliile, iar detaliile sunt cele care l-au făcut pe J. Tour să zică că ”nu merge în felul acesta”. Nu obținem polymeri lungi, ci mai scurți. Nu obținem o replicare prin sine însăși, ci mai degrabă ceva nefolositor decât ceva bun. Aceștia o știu cu toții și mulți dintre ei se descurajează. Se pare că nu s-a făcut mare progres, [în direcția asta], de fapt foarte puțin. Iar numărul problemelor continuă să crească.
– Deci care a fost alternativa pe care ați găsit-o?
– Nu am știut mare lucru, doar ce am constatat că ceva lipsește. Iar aceasta a fost ce a influențat călătoria mea spre credință prin faptul că astfel s-a demolat această credință absolută că totul este explicabil cu ajutorul științei materialiste. Dar nu știam care era răspunsul. La momentul în care am devenit credincios am început să cred că Dumnezeu este creatorul universului, dar nu numai al universului, cât și al vieții, a oamenilor, iar asta nu poate fi explicat prin alte mijloace.
Dar cum? Aceasta a fost întrebarea mea. Faptul că Dumnezeua a creat ceva nu este destul pentru mine. Am nevoie de mai multe detalii. Nu știu dacă altcineva poate să înțeleagă asta, deoarece noi nu cunoaștem cum lucrează Dumnezeu, dar doresc să cercetez mai mult.
Vreau să investighez mai multe ipoteze [de lucru], pentru că nu cred că ar trebui să încetâm a mai face cercetare științifică în domeniu, ci trebuie să fim deschiși că – cine știe? – biologia este la acel stadiu la care fizica a fost înainte ca Eistein să vină cu teoria relativității. Ajunseseră într-o înfundătură. Rezolvaseră totul cu excepția acestui ”neplăcut” amănunt care era lumina și pe care nimeni nu putea s-o înțeleagă. Iar atunci când Einstein a rezolvat chestiunea luminii prin intermediul teoriei relaivității fizica s-a schimbat pentru totdeauna. S-a demostrat astfel că fizica nu se aflase la un punct în care să fi fost deslușită; acum suntem în postura de a avea cunoștiințe cu mult mai multe, care dau o perspectivă despre univers care este total diferită de cea pe care ne-o clădisem inițial.
Cred că biologia se află în aceeași situație în acest moment: trebuie să ne extindem uneltele de lucru, trebuie să includem noi concepte de studiu în domeniul biologiei. Nu sunt singurul care afirmă asta. Sunt și oameni care nu sunt religioși și care spun asta. Iar unul dintre aceste concepte ar putea fi teologia. Poate este nevoie de a pune obiectivul [cercetării] înapoi în ecuațiile științei pentru că acestea au fost eliminate la momentul introducerii darwinismului. Întreaga idee a evoluției este una opacă care nu are nici o direcție, sau obiectiv.
Vorbind despre direcție, știm că aceasta este greșită. Simon Conway, a arătat există o direcție în evoluție prin intermediul impresionantelor sale studii, dar arată că sunt și limite ale evoluției. Aceasta nu face totul, ci numai anumite lucruri în mod repetitiv. Deci există o direcție, și există anumite legi care guvernează ceea ce se întâmplă, nu este ceva care se întâmplă aleatoriu. Trebuie să identificăm care sunt acele legi, despre ce este vorba cu acestea, și unde filozofia devine foarte importantă. Deoarece oamenii de știință nu sunt buni la a identifica fundamentul științei. La momentul în care fac o descoperire și găsesc legea care o guvernează, atunci pot să scrie o ecuație în acel context.
Dar adesea îți ia timp să te gândești la alte modalități. Einstein a trebuit să utilizeze o metodă matematică diferită să ajună acolo unde ajuns. Cred că și noi trebuie să facem același lucru. Cred că vom găsi că acele noi modalități, incluzând pe cele teologice, vor sublinia existența lui Dumnezeu, Creatorul.
– Deci, încercând să sintetizez drumul devenirii dumneavoastră, am observat că v-ați ciocnit de unele lucruri, ca om de știință, în bio-genetică, fizica cuantică … A mai fost și altceva?
– Argumentele de detaliu fin. Am aflat asta mai târziu, dar aceasta a fost esențial.
– A mai fost și altceva?
– În mod firesc sunt multe alte chestiuni care nu sunt foarte cunoscute. În fizică sunt atât de multe lucruri care nu se cunosc și sunt foarte surprinzătoare, iar fizicienii însăși devin puțin nervoși când vine vorba despre asta, deoarece, spre exemplu, acceleratorul de particule CERN nu a condus la rezultatele dorite. Astfel o mulțime de teorii au fost aruncate la coș, dar nu vreau să intru în detalii deoarece nu sunt fizician, doar am aflat asta din ce am citit. Dar sunt și alte părți ale biologiei care sunt incredibil de sugestive cu privire la lucruri care se află înafara ariei noastre de înțelegere, incluzând aici conștiința umană și comportamentul uman.
Ideea că evoluționismul, prin selecția naturală, explică motivul pentru care avem valori morale, sau de ce suntem creativi, de ce ne place muzica, nu are nici un sens. Nici măcar științific nu este. Toate sunt povești. Deci ce este acel ceva care ne face oameni. Ce înseamnă a fi [creat] după chipul lui Dumnezeu. Ei bine, fiecare are o înțelegere că ființele umane nu sunt numai animale. Noi suntem inteligenți. Unii oameni refuză asta dar eu niciodată, nici atunci când eram ateu, nu am fost de acord cu această perspectivă. Întotdeauna am știut că ființele umane sunt ceva special, foarte special. Nu am știut de ce, de unde mi-a venit asta, dar acum știu.
– Deci a fost fel de sinteză a activității științifice care a condus la religie. Dar apoi ce s-a întâmplat? Ați menționat o serie de evenimente: că ați mers la biserică, visurile. Care a fost acel [eveniment] care v-a făcut să deveniți creștin?
– Aș putea să vorbesc despre unul dintre visuri. De fapt au fost două și cred că au fost inspirate de Duhul Sfânt.
– La acel moment citeați Scriptura, o cercetați, vă rugați …
– La momentul primului vis nici măcar nu mă gândeam la creștinism sau credință. Eram un agnostic; nu știam ce se întâmplă.
– Înțeleg.
– Și nu am înțeles visul de loc atunci când l-am avut. A fost un vis foarte înfricoșător deoarece nu-mi plac înâlțimile. Se făcea că eram suspendat pe marginea unei prăpastii. Terifiant. Nu știam ce să fac. Nu putea să mă ridic deasupra, mă țineam doar cu mâinile. Și am început să țip: ”Ajutor! Ajutor!”. Nu știam pe cine chemam, dar am strigat după ajutor. Și am auzit o voce care mi-a zis: ”Dă-ți drumul!” Și mi-am zis: ”Ce!? Ce? Dar voi cădea [în gol].” Iar vocea mi-a zis: ”Dă-ți drumul!” Iar într-un final mi-am dat drumul.
Iar în momentul în care mi-am dat drumul întreaga priveliște s-a rotit la 90 de grade, și în loc să stau atârnat pe marginea prăpastiei mă aflam întins pe pământ. Iar acolo se afla un om, care stătea în picioare, a cărui voce îmi vorbise. Iar acel om era cel care îmi zisese să-mi dau drumul. M-am trezit și m-am întrebat: ”Uau, ce a fost asta?” Nu am știut ce a vrut să zică prin faptul ca să-mi dau drumul. N-am știut cine a fost. Ulterior, eventual, am aflat că acel Om era Iisus Hristos iar de ce trebuia să mă debarasez era tot bagajul pe care-l căram cu mine și care mă oprea, mă bloca, de a lua în calcul ideea existenței lui Dumnezeu. Iar la un moment dat, m-am debarasat.
– Uau, este de necrezut! A existat și un alt vis? Ați menționat …
– Celălalt a fost mai târziu. Deja mă gândeam la a crede în ceva, nu-mi mai amintesc exact [detaliile], dar nu intrasem niciodată într-o biserică, cu excepția acelei biserici catolice …
– Era o biserică franciscană? Purtau veșminte maro?
– Da, asta m-a speriat un pic.
– Dar nu a fost interesant?
– Da, au fost niște oameni foarte drăguți.
– Încinși cu sfoară.
– Da, încinși cu o mică sfoară. Mi s-a părut ciudat.
– Aveau capetele rase?
– Nu îmi mai amintesc asta. Se poate.
– Catolici, catolici …
– Da, asta este o altă poveste.
– Deci, spune-mi despre vis.
– La acel moment nu citisem Evanghelia. Deci am avut un vis când mă împlimbam în jurul unei grădini încercând să intru înăuntru; era o grădină închisă cu un zid foarte înalt. Încercam să urc, erau joarde peste tot, dar nu am reușit să sar peste, și astfel am devenit foarte necăjit. Iar la un moment dat am văzut un om care m-a întrebat ce vreau să fac, și i-am spus că vreau să ajung înăuntru dar nu pot să sar peste [gard]. Atunci acesta m-a întrebat de ce nu folosesc ușa. Deși am deschis ușa, am intrat înăuntru și așa am ajuns în grădină. Mai târziu, când am ajuns să merg la biserică, am văzut o icoană în care Iisus Hristos bate la o ușă, dar nu știam despre asta că dacă vrei să deschizi ușa trebuie să bați și ți se va deschide. Trebuia să fi citit asta. Dar am visat-o. Deci acesta a avut un mare impact asupra mea. Așa după cum vezi.
– Da, încep și eu la rândul meu. Nu cred că este altceva de spus în acest scurt interviu, dar mai este altceva ce crezi că trebuie spus în încheiere?
– Da, cred am un mesaj esențial de transmis. Cred că asta este chemarea mea de a transmite un mesaj acelor oameni care își pun întrebări despre credința lor, în mod special celor care își pun la îndoială credința din cauza științei. Acesta a fost motivul pentru care am scos o carte, acesta este motivul am scris articole [de specialitate]. În mod absolut, știința și credința creștină nu sunt în conflict.
Înțeleg că sunt oameni care odată înaintați în vârstă își pierd credința din motive variate, dar în nici un caz n-ar trebui să fie știința. Știința nu este împotriva creștinismului, știința nu este ateistă. Creștinismul a fost unul dintre instrumentele fundamentale ale științei, la începutul acesteia, și toți oamenii de știință de la începuturi au fost creștini, iar asta a rămas și în prezent, în ciuda curentului care este pe undeva ostil creștinismului, există încă mulți oameni de știință creștini.
Având în vedere ceea ce se întâmplă în prezent prevăd că ateii vor începe să respingă realitatea prezentată de știință. Astfel, veți găsi ateiști care vor afirma că: ”Nu, nu, universul nu a avut început, acesta existând din totdeauna.” Nu! Ori: ”DNA nu este un cod , nu există un cod genetic, nu este un cod real.” Greșit. Aceștia nu sunt neapărat oameni de știință, dar sunt ateiști care afirmă asta la cei care ascultă. Iar motivul pentru care atacă adevărurile științifice – pentru că acestea sunt adevăruri – este acela că aceste adevăruri subliniază din ce în ce mai mult că acel lucru pe care nu vor să-l accepte, și anume că această lume are un Creator. Și tot ceea ce vedem este parte a creației, incluzându-ne aici și pe noi.
Deci dacă ți se va spune să alegi între știință și credința creștină, refuză asta. Cine îți va spune asta greșește. Nu este adevărat. Ce este adevărat este creștinismul!
Mihai Damian
9 februarie 2024 at 13:08
De multa vreme il caut pe Dumnezeu prin carti.Cred in Dumnezeu ,dar nu la intensitatea pe care as dori sa o dobindesc .Doresc acea transfigurare la fiecare rugaciune pe care o fac .De aceea poate am tras concluzia eronat ca numai alesii pot atinge in credinta acele culmi .Astept inca. Poate nu este tirziu.