Cu entuziasm am primit vestea că Ioan Loghin, din comuna Fărău, cel mai vârstnic dintre veterani de război din județul Alba, și-a redobândit capacitatea de a vedea, urmare a unor proceduri chirurgicale efectuate la ambii ochi, relatează ocnamuresinfo.ro.
Ați putea crede că nu e ceva ieșit din comun, însă Moș Loghin are la activ… 102 ani și trupul marcăt de schijele rămase din timpul celui de-al Doilea Război Mondial!
De mai bine de 2 ani, vederea i-a slăbit considerabil, iar deplasările prin gospodărie i-au fost posibile doar cu ajutorul cârjelor și însoțit permanent. În august, fiii veteranului și-au îndeplinit promisiunea făcută cu ocazia aniversării tatălui lor și l-au transportat la un medic specialist la Alba Iulia, pentru controale și investigații amănunțite.
Intervențiile chirurgicale de înaltă precizie și complexitate au fost executate de celebrul dr. Teodor Holhoș, împreună cu echipa sa profesionistă de la clinica de oftalmologie care-i poartă numele.
Specialistul în oftalmologie a comunicat că procedura chirurgicală în sine a durat 3 minute și a implicat înlocuirea cristalinului. Dr. Teodor Holhoș a menționat că Moș Loghin este unul dintre pacienții cei mai în vârstă pe care i-a operat vreodată la ambii ochi.
Este o veste minunată faptul că, conform spuselor familiei, Ioan Loghin nu a resimțit dureri post-operatorii, și ce este mai important, intervenția a fost un succes și acum poate vedea clar atât obiectele apropiate, cât și pe cele situate la distanță.
La venerabila vârstă de 103 ani, Moșu Loghin își petrece senectutea în comuna Fărău și se numără printre ultimii veterani de război în viață din județul Alba.
Traiectoria vieții bătrânului este profund emoționantă. Rănit serios în luptă, trăiește de 70 de ani cu schijele conflictului în trupul său. Moşu’ Loghin este un bărbat de statură mică, cu o rezistență deosebită în fața vieții și o acceptare profundă a realităților. A avut zece copii. Nouă dintre aceștia îi sunt alături, locuind atât în țară, cât și în străinătate. Este extraordinar de mândru de ei. Are o fiică în satul învecinat, Sânbenedic, care vine în fiecare zi, pregătește mâncarea pentru părinți și are grijă de ei.
A fost parte din Batalionul 5 Vânători de Munte din Abrud și a parcurs drumul până în Cecenia. Ca urmare a unui asalt al partizanilor ruși, a suferit răni grave la picioare, în Crimeea.
Ioan Loghin a fost lăsat în urmă de camarazii săi în tranșeul în care s-au adăpostit și care ulterior a fost ținta unui atac.
A rămas acolo imobil până la căderea serii. Consumat de sete și suferind dureri cumplite, simțea cum viața i se scurge din corp. El relatează că armata aduna în timpul nopții morții și, dacă era cazul, și pe cei răniți, în niște camioane. Astfel l-au găsit pe el, mai mult mort decât viu. A fost așezat peste cei decedați! În acea noapte, a fost supus unei intervenții chirurgicale într-un spital de campanie, anestezia fiind realizată cu morfină, conform relatărilor Petruței Pop de la Cercul Militar Alba Iulia.
Recuperarea a durat aproximativ cinci luni, în spitale din Crimeea, Corabia și Caracal, în funcție de cât de mult se apropiau rușii. A suportat suferințe de nedescris până când s-a recuperat complet. Niciodată nu a crezut că va putea merge din nou. De fapt, se aștepta ca picioarele să-i fie amputate, mai ales că pentru o lungă perioadă tratamentul părea ineficient. Revenirea acasă a fost dificilă, din cauza lipsei mijloacelor de transport, cu liniile de cale ferată distruse de armata germană. Până la urmă, a ajuns la stația din Unirea, urcându-se pe o locomotivă, deoarece nu erau vagoane disponibile, iar de acolo a parcurs drumul pe jos până acasă, la Fărău, unde erau așteptați de cei 11 frați mai mici și mama lui. Tatăl său trecuse la cele veșnice înainte de război, la vârsta de 50 de ani.
Citește și: „Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții”
S-a unit în căsătorie cu draga lui soție, cu care este împreună din 1946, iar împreună au avut zece copii, dintre care nouă sunt încă în viață. A muncit o viață întreagă la oi, iar prin truda sa la câmp și-a construit o gospodărie admirabilă și și-a crescut copiii.
„Mi-a cerut palma şi am început să pipăim schijele de pe corpul său. Pielea îmbătrânită şi transparentă pe alocuri, scoate la lumină vene groase vizibile, dar şi aceste dovezi ale suferinţei: pe picior, în mai multe locuri, la degetul mic de la o mână, pe braţ, în vreo trei locuri, pe umăr şi coaste. Se pare că doctorul i-a scos schijele de la picioare şi i-a tratat rănile, dar resturile de bombă, care i-au atins corpul, au rămas acolo. Omul acesta a fost ciuruit, iar Dumnezeu l-a binecuvântat, iată, să treacă peste 100 de ani!”, relata cu emoție purtătorul de cuvânt al Cercului Militar Alba Iulia nu demult.
Aplauze și urări de succes continuu pentru echipa medicală sub îndrumarea dr. Teodor Holhoș, admirație și recunoștință pentru fiii veteranului de război care și-au respectat angajamentul luat în primăvară, viață lungă și revedere la aniversarea de pe 1 mai 2024, când Moș Loghin va marca, de data aceasta cu claritate și la propriu, cea de-a 103-a aniversare!
