Lucian Mîndruță, cunoscut pentru opiniile sale anticreștine, a stârnit un val de controverse cu o postare pe Facebook în care își exprimă viziunea despre moarte și ritualurile funerare. Într-un mesaj ce a provocat reacții vehemente, Mîndruță declară că nu-i pasă ce se întâmplă cu corpul său după moarte, deoarece, în opinia sa, „n-am să mai exist”.
Mîndruță afirmă: „De-aia nici nu particip la dezbaterea ‘îngropat sau incinerat’. Pentru că e inutilă. Nu există nimic după, corpul se descompune iar mintea, amintirile, tot ceea ce suntem dispare odată cu neuronii și legăturile lor, de acolo de unde e stocată. Game over. Cu ce m-ar ajuta focul sau sicriul? Cu absolut nimic.”
Aceste afirmații, care minimalizează tradițiile și credințele legate de moarte, au fost catalogate de mulți drept cinice și lipsite de respect față de valorile spirituale și culturale ale multora. Mîndruță pare să ignore complet importanța pe care o au aceste ritualuri pentru cei rămași în viață, reducând totul la un simplu „coping” și „entertainment trist”.
În continuare, Mîndruță susține că slujbele, coroanele și ceremoniile sunt doar forme de alinare a durerii și de întreținere a speranței într-un sens al vieții. „Slujba? Coroane? Dric cu cai? Dacă doriți și vă ajută să treceți peste pierdere, treaba voastră. Incinerare? Dacă e mai comod, cu plăcere. Vorba vine,” scrie el, demonstrând o totală nepăsare față de aceste tradiții.
Aceste declarații au fost criticate vehement, fiind văzute ca o lipsă de respect față de cei care găsesc confort și semnificație în aceste ritualuri. Criticii au subliniat că, deși Mîndruță își permite luxul de a fi nihilist, pentru mulți, aceste ritualuri sunt esențiale pentru procesul de doliu și pentru păstrarea amintirii celor dragi.
„Dincolo de toate astea, eu aș fi mulțumit doar ca ai mei să mă țină minte o vreme, să mă pomenească din când în când și să se bucure de-o amintire ieșită la suprafață peste ani. Asta e tot ce rămâne. Restul e coping. Entertainment trist. Și, până la urmă, un business de alinare a durerii și de întreținere a speranței că viața asta are totuși un sens,” concluzionează Mîndruță.
