Mănăstirea Pasărea, o bijuterie ascunsă în inima naturii de lângă București, este un loc plin de povești și legende care au traversat veacurile, păstrându-se vie în memoria celor care au vizitat-o. La doar 20 de kilometri de capitală, această mănăstire se ridică la confluența pârâurilor Pasărea și Şindriliţa, într-un peisaj liniștit, încărcat de o atmosferă de retragere spirituală și mistică. Deși mulți trec pe lângă ea fără să-i cunoască istoria, Mănăstirea Pasărea ascunde o poveste care începe în anul 1813, când un miracol divin pare să fi ales locul pentru ridicarea acestui sanctuar.
Mănăstirea Pasărea: Povestea fascinantă a locului ales de o pasăre misterioasă și istoria zbuciumată de-a lungul secolelor
Conform tradiției, mănăstirea a fost înființată la dorința Arhimandritului Timotei, stareț al Mănăstirii Cernica, care a fost abordat de trei maici ce i-au cerut ajutorul pentru construirea unui mic schit în pădurile dese din Codrii Vlăsiei. După ce a acceptat cererea lor, cei patru au pornit într-o călătorie ce avea să fie marcată de un semn divin. În timp ce explorau zona, o pasăre misterioasă i-a condus prin pădure, zburând de la un copac la altul până s-a oprit la un stejar bătrân, unde Arhimandritul Timotei a înfipt toiagul în pământ și a rostit: „Aici să fie altarul bisericii.” El le-a adresat apoi maicilor un îndemn simbolic: „Să vă înmulțiți ca furnicile acestea.” Aceasta a fost piatra de temelie a Mănăstirii Pasărea, construită din lemn recuperat de la o biserică demolată din București și material din pădurile înconjurătoare, potrivit click.ro.
De-a lungul anilor, mănăstirea a fost martora unor momente zbuciumate, încercările istoriei nelăsând-o neatinsă. În 1821, revoluția condusă de Tudor Vladimirescu a adus cu ea jafurile turcilor refugiați în Mănăstirea Pantelimon, care au devastat Mănăstirea Pasărea, forțând călugărițele să fugă la Snagov. După revenirea păcii, locul sfânt a fost reconstruit și și-a recăpătat importanța, devenind un reper religios major. Însă istoria nu a fost blândă cu acest așezământ: la 11 ianuarie 1838, un cutremur devastator a distrus Biserica Sfântă și o parte din clădiri. Reconstrucția a fost posibilă datorită eforturilor arhimandritului Calinic și maicii Domnica, iar noua biserică a fost sfințită pe 2 noiembrie 1847.
Chiar și în vremurile tulburi ale secolului XX, Mănăstirea Pasărea nu a fost ferită de necazuri. În timpul Primului Război Mondial, ocupația germană a adus cu ea un nou val de jafuri: alimentele, furajele și clopotele de bronz au fost furate. Totuși, locul a servit ca refugiu în Al Doilea Război Mondial pentru personalități culturale de seamă, precum Mihail Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu, Victor Eftimiu și Patriarhul Nicodim, demonstrând încă o dată importanța sa istorică și spirituală.
Astăzi, Mănăstirea Pasărea este cunoscută nu doar pentru arhitectura sa și frumusețea naturală din jur, ci și pentru racla ce adăpostește relicve prețioase ale Sfinților Pantelimon, Mina și Mercurie. Aceste sfinte moaște atrag pelerini din toate colțurile țării, credincioși care, în momente de suferință sau mari încercări, își găsesc alinarea în rugăciune și închinare la icoana Maicii Domnului din această biserică. „Fiecare credincios care s-a închinat cu credință la icoana Maicii Domnului din biserică a primit ajutorul dorit,” este mărturia ce se repetă de-a lungul generațiilor, întărind renumele Mănăstirii Pasărea ca loc de vindecare spirituală.
