Friedrich Nietzsche spunea în 1886: „Dacă privești mult în abis, abisul privește, la rândul său, în tine.” Aproape 140 de ani mai târziu, această expresie capătă un sens aproape literal odată cu imaginea fascinantă capturată de NASA, înfățișând ceea ce par a fi doi „ochi” înfricoșători care privesc din adâncurile cosmosului.
Galaxii în coliziune: dansul cosmic care dă naștere unui „abis” vizual
Potrivit descopera.ro, această imagine, realizată cu ajutorul telescoapelor spațiale Hubble și James Webb, surprinde fuziunea galaxiilor NGC 2207 și IC 2163, situate la o distanță de aproximativ 80 de milioane de ani-lumină. Cele două galaxii, care în prezent gravitează una în jurul celeilalte, se află într-un proces de coliziune ce va dura milioane de ani și care va duce, într-un final, la formarea unei singure galaxii gigantice, cu o gaură neagră supermasivă în centrul său.
Cei doi „ochi” observabili în imagine sunt rezultatul acestei interacțiuni gravitaționale intense. Deși par amenințători, aceștia reprezintă, de fapt, structuri rezultate din forțele cosmice care modelează și transformă cele două galaxii.
Explozie de stele în mijlocul haosului
Apropierea galaxiilor generează un fenomen spectaculos: o explozie de formare stelară. Gravitația intensă comprima norii de gaz interstelar din ambele galaxii, declanșând formarea de noi stele. În timp ce Calea Lactee formează doar câteva stele pe an, NGC 2207 și IC 2163 produc zeci de stele anual, un contrast care reflectă dinamismul acestor galaxii în coliziune.
Procesul este unul de lungă durată și extrem de complex. În fiecare galaxie, regiunile de formare stelară sunt evidente prin punctele strălucitoare capturate de telescopul Hubble, în timp ce camera în infraroșu mijlociu de la James Webb dezvăluie praful cosmic, răspândit sub forma unor structuri asemănătoare unor pânze de păianjen.
Naștere și moarte stelară: un ciclu cosmic fără sfârșit
Unde se nasc stele, inevitabil, altele mor. Stelele masive, formate în regiunile active, au o durată de viață scurtă, sfârșind prin explozii de supernovă. Aceste explozii declanșează un ciclu de compresie a gazului înconjurător, alimentând astfel nașterea unor noi generații de stele. Este un proces de regenerare continuă, care asigură perpetuarea activității cosmice.
Această imagine remarcabilă a fuziunii galaxiilor ne oferă nu doar un spectacol vizual, ci și o perspectivă asupra forțelor colosale care modelează universul. Nietzsche, în mod ironic, pare să fi anticipat cât de literal pot fi interpretate cuvintele sale: „Dacă privești mult în abis, abisul privește, la rândul său, în tine.” Iar acum, noi privim direct în acest abis cosmic – și el pare să privească înapoi.
