NASA a lansat o propunere cu totul neconvențională pentru a înțelege mai bine compoziția Lunii, propunând o metodă care ar putea revoluționa explorarea spațială: tragerea unor senzori speciali direct în solul lunar, folosind un pistol cu gaz comprimat. Ideea, care a fost prezentată în cadrul celui de-al 37-lea Congres Geologic Internațional din 2024, a fost elaborată de o echipă de cercetători NASA și ar implica fie un astronaut, fie un rover robotizat care să folosească acest dispozitiv neobișnuit. Prin lansarea senzorilor într-un mod mecanizat și eficient, specialiștii speră să obțină o cartografiere extinsă și precisă a chimiei regolitului lunar pe o suprafață vastă, evitând astfel procedurile laborioase de forare manuală, potrivit unui articol detaliat publicat de newsweek.com.
NASA propune să bombardeze solul lunar cu senzori speciali pentru a descoperi misterele compoziției chimice a Lunii
Acești senzori, descriși ca fiind „gloanțe” cu spectrometre miniaturizate, ar folosi un tip specific de difracție numit difracție Fresnel pentru a analiza lumina și a descoperi compoziția chimică a materialelor subterane. Această metodă reprezintă o evoluție față de difracția Fraunhofer, utilizată până acum în majoritatea cercetărilor spectroscopice spațiale. Difracția Fraunhofer se bazează pe distanța mare dintre detector și obiectul care difractează lumina, ceea ce face ca senzorii să fie de dimensiuni considerabile. În schimb, difracția Fresnel, care se produce atunci când detectorul este poziționat mult mai aproape de sursa de lumină, permite reducerea dimensiunii senzorilor, ceea ce face ca aceștia să fie mai eficienți și mai ușor de utilizat în misiuni spațiale cu resurse limitate.
Spectroscopia, tehnologia de bază din spatele acestei inovații, a fost utilizată de decenii pentru a studia obiectele spațiale. Ea funcționează prin analizarea luminii emise, absorbite sau împrăștiate de materialele studiate, dezvăluind compoziția chimică, structura și proprietățile acestora. Fiecare element sau material produce o „amprentă” spectrală unică, datorită modului în care interacționează cu lumina la diferite lungimi de undă sau frecvențe. Acest principiu este fundamental în descifrarea compoziției corpurilor cerești și reprezintă o metodă indispensabilă în științele spațiale. În cazul acestei propuneri NASA, spectroscopia ar urma să fie miniaturizată și integrată în senzorii lansați pe suprafața Lunii, oferind o perspectivă detaliată asupra regolitului lunar.
Regolitul, stratul de materiale fragmentate care acoperă suprafața Lunii, a fost supus, de-a lungul miliardelor de ani, unor procese complexe de intemperii spațiale cauzate de impactul meteoroizilor, de vântul solar și de alte fenomene cosmice. Acest strat variază considerabil în funcție de locație, cu minerale precum feldspatul plagioclazic, predominant în regiunile înalte, bogate în anorthosit, sau mineralele piroxen și olivină, întâlnite în regiunile bogate în bazalt. Explorarea detaliată a acestor variații este esențială pentru a înțelege nu doar istoria geologică a Lunii, ci și procesele de formare ale sistemului solar timpuriu.
Una dintre regiunile cheie care ar putea beneficia de această tehnologie este polul sudic al Lunii, o zonă de interes major pentru NASA și misiunile Artemis. Polul sudic prezintă o serie de cratere permanent umbrite, unde lumina soarelui nu ajunge niciodată, creând condiții extrem de reci. Cercetătorii speculează că aceste cratere ar putea conține cantități considerabile de gheață de apă, înghețată sub straturile de regolit. Această apă ar fi crucială pentru misiunile viitoare cu echipaj uman, fiind o resursă vitală atât pentru supraviețuire, cât și pentru producerea de combustibil. Gloanțele spectroscopice propuse de NASA ar putea fi folosite pentru a analiza aceste regiuni fără a necesita excavări complexe, oferind rapid informații despre conținutul de apă și alte substanțe chimice prezente.
Pe lângă explorarea Lunii, cercetătorii NASA consideră că această tehnologie ar putea avea aplicații extinse pe alte corpuri cerești. „Aceste gloanțe bizare ar putea fi folosite și pentru a analiza solul planetei Marte”, au subliniat oamenii de știință, sugerând că metoda ar putea oferi o alternativă rapidă și eficientă la metodele tradiționale de foraj și analiză în medii extraterestre. De asemenea, tehnologia ar putea fi aplicată pentru a studia asteroizii, prin tragerea acestor senzori din orbită, sau chiar pentru cercetări geologice pe Pământ, oferind o metodă non-invazivă și rapidă de cartografiere a compoziției solului în diferite regiuni.
Citește și: Ce transformări chimice suferă carnea în timpul procesului de gătire?
Deși propunerea este în prezent doar o idee teoretică, fără planuri concrete de implementare imediată, ea reprezintă un exemplu clar al modului în care cercetarea avansată poate deschide noi orizonturi în explorarea spațială. Utilizarea unor metode inovatoare precum aceste „gloanțe” spectroscopice ar putea face viitoarele misiuni pe Lună, Marte și alte corpuri cerești mult mai eficiente, reducând resursele necesare pentru colectarea datelor științifice și permițând extinderea rapidă a cunoștințelor noastre despre aceste lumi îndepărtate. NASA nu a făcut încă anunțuri oficiale privind transformarea acestei idei din science fiction în realitate, dar potențialul acestei tehnologii captează deja atenția întregii comunități științifice.