Candidatul independent la alegerile prezidențiale din luna mai, Nicușor Dan, a vorbit într-un interviu acordat agenției Reuters despre necesitatea creșterii cheltuielilor pentru apărare și continuarea sprijinului pentru Ucraina, însă nu a făcut nicio referire la eforturi de pace sau la soluții diplomatice pentru oprirea războiului. Declarațiile sale pun accent exclusiv pe componenta militară și pe implicarea strategică a României, fără a menționa nevoia de dialog sau reconciliere.
„Vreau să subliniez că războiul din Ucraina este esențial pentru securitatea României și a Moldovei”, a spus Nicușor Dan, lăsând fără comentarii posibilitatea unui demers diplomatic pentru încheierea conflictului. El a continuat: „Apreciez ce a făcut statul român până acum, direcția … a fost corectă și trebuie să continue.”
Fără să menționeze nevoia de soluții pașnice, Nicușor Dan propune o creștere a bugetului apărării de la 2,5% la 3,5% din PIB până în 2030, concentrându-se exclusiv pe investiții în sectorul militar. Totodată, el pledează pentru folosirea celor 2,5 miliarde de euro investiți în baza aeriană Kogălniceanu ca mijloc de a convinge Statele Unite să își păstreze trupele pe teritoriul României.
„Faptul că trupele americane folosesc baza aeriană Kogălniceanu este un avantaj pentru ei pentru influența pe care vor să o aibă în Orientul Mijlociu”, a afirmat Dan, indicând că România ar trebui să colaboreze pentru menținerea acestei prezențe: „Dincolo de asta, totul depinde de discuțiile tehnice. Dacă România poate face ceva (pentru a păstra trupele americane), vrem să facem acest lucru.”
România găzduiește aproximativ 1.700 de soldați americani, majoritatea la baza de la Kogălniceanu, iar implicarea în sprijinirea Ucrainei s-a concretizat și prin trimiterea unei baterii antiaeriene Patriot, instruirea de piloți ucraineni și facilitarea exportului a peste 30 de milioane de tone de cereale prin portul Constanța.
Când a fost întrebat despre continuarea exporturilor de cereale ucrainene prin România, Nicușor Dan a afirmat: „România ar trebui să continue să faciliteze exporturile de cereale ucrainene, dar trebuie să se consulte cu producătorii români, astfel încât aceștia să nu fie dezavantajați.” Deși a menționat într-o propoziție scurtă și agricultorii români, formularea sa sugerează o preocupare mai clară pentru fluxul comercial al Ucrainei decât pentru efectele pe care aceste operațiuni le au asupra fermierilor locali. Lipsa unor propuneri concrete privind protejarea pieței interne ridică întrebări legate de prioritățile sale în raport cu interesele economice ale României.
