În comuna Scobinți, din județul Iași, destinul unei vieți solitare și-a găsit finalul tragic în seara întunecată a zilei de 29 noiembrie 2023, când Georgeta Roșu, în vârstă de 76 de ani, a fost găsită moartă în propria sa casă. O femeie singură, marcată de izolarea cotidiană și de o adâncă legătură cu câinii săi, a fost adusă la lumina publică prin descoperirea cutremurătoare a vecinilor și a autorităților locale.
Georgeta Roșu Găsită Moartă în Propria Casă, Cu Semne de Mușcături de Câini
Viața lui Georgeta, o poveste măcinată de singurătate și o luptă tăcută, a fost marcată de grija dedicată a unor câini pe care îi îngrijea cu un devotament rar întâlnit. Vecinii, singurii martori ai tăcerii ei, au fost primii care au simțit absența ei prelungită din cotidian și au fost cei care au decis să aducă la lumină povestea nevăzută a Georgetei.
Citește și: Parada Militară de 1 Decembrie, Ziua Națională a României: O Zi de Măreție și Comemorare în București
Potrivit bzi.ro, îngrijorarea s-a răspândit în comunitatea mică și strâns legată, iar semnalul de alarmă a fost tras către primarul Gheorghe Hrițcu. Eforturile acestuia de a afla ce s-a întâmplat cu Georgeta au fost coordonate prin trimiterea unui consilier local la domiciliul bătrânei, pentru a aduce claritate într-o poveste întunecată. Descoperirea a fost una de-a dreptul șocantă – Georgeta Roșu, în ciuda faptului că trăia în singurătate, a fost găsită moartă într-un colț al casei sale.
Apelul la poliție a deschis ușa către o altă dimensiune a tragediei – mușcăturile de câini. Autoritățile, într-o investigație meticuloasă, au descoperit că acestea nu au fost cauza decesului, ci au survenit după moartea bătrânei. Prelungita perioadă de absență a stăpânei lor a determinat instinctele sălbatice ale animalelor să muște corpul neclintit al Georgetei în zona picioarelor.
Primarul Gheorghe Hrițcu a detaliat parcursul tragic al evenimentelor: „Am trimis la ea un vecin, dar nu era acasă, după care am vorbit cu un consilier local și l-am rugat să meargă la dânsa, pentru că vecinii au spus că nu au mai văzut-o de două zile ieșind din casă.”
În ciuda aparențelor tăcute ale Georgetei, viața ei era împărțită cu câinii pe care îi adunase de pe străzile comunei. Acești prieteni necuvântători, care au devenit familia ei, au fost singurii martori ai luptei sale tăcute cu solitudinea. Primarul Hrițcu a adăugat: „Ea avea și pensie, pensia minimă, dar o ajutam în permanență și noi, cât puteam. Primea ajutor și de la alți oameni de bine.”
Deși femeia nu avea copii și familia ei se rezuma la un frate care nu locuia în comună, comunitatea și vecinii se străduiau să ofere sprijin atunci când puteau. Cu toate acestea, întrebarea care persistă este cine va prelua responsabilitatea înmormântării, întrucât Georgeta Roșu, în viața ei modestă și discretă, nu a lăsat în urma ei niciun urmaș direct.
În fața acestei tragedii a tăcerii și uitării, comunitatea din Scobinți reflectă asupra situației persoanelor singuratice și vulnerabile, subliniind nevoia de solidaritate și implicare în viețile celor din jur. O femeie simplă, însingurată, și-a găsit sfârșitul într-o lume care abia acum începe să o observe.