O tânără din Timișoara, în vârstă de 33 de ani, și-a încheiat viața în urma unor presiuni intense din partea angajatorilor, care o forțau să se întoarcă la birou după ce a lucrat ani de zile în regim remote. Tragedia a stârnit un val de indignare în spațiul public, mai ales după ce detalii despre situația de la locul ei de muncă au ieșit la iveală. Această poveste dezvăluie nu doar presiunea profesională de neîndurat, ci și un context complicat în care tânăra se afla deja, având de gestionat probleme personale și psihologice. Mulți angajați, atunci când se confruntă cu astfel de presiuni, aleg să demisioneze sau să-și schimbe locul de muncă, însă în unele cazuri extreme, rezultatul este tragic.
Presiunea angajatorului a dus la sinuciderea unei tinere din Timișoara, stârnind un val de indignare în mediul online
Un coleg apropiat a trimis o scrisoare către platforma dorusupeala.ro, în care a expus drama prin care a trecut tânăra. Acesta a descris cum, în luna iunie, ea a fost rechemată la birou pe motiv că avea „performanțe slabe”, deși managerii fuseseră cei care o puseseră pe „bench”, termen corporatist pentru momentul în care un angajat nu mai este alocat pe niciun proiect. „Și ea, ca și mulți alții, a fost rechemată să lucreze obligatoriu de la birou începând din luna iunie, pe motiv că avea performanță slabă. Era supusă unei presiuni constante pe care managerii o aplicau asupra ei, deși tot ei fuseseră cei care luaseră decizia de a o pune pe bench (modul corporatist de a spune că nu mai ești alocat pe niciun proiect și, în consecință, nu prea mai ai de lucru)”.
Colegul ei a evidențiat paradoxul în care trăia tânăra: deși nu era alocată pe niciun proiect, managerii o judecau drept neperformantă și aplicau presiuni constante asupra ei pentru a-și îmbunătăți performanțele, deși situația ei nu era una pe care o putea controla. Tânăra avea deja un istoric de afecțiuni psihologice, iar stresul generat de amenințarea constantă cu pierderea locului de muncă a făcut ca echilibrul ei să se destrame. Situația a culminat în data de 29 august, când, aflată la birou, managerul i-a cerut demisia, dându-i un termen limită de 24 de ore. „Din informațiile pe care le-am adunat până acum – și aici e o liniște destul de dubioasă în jurul subiectului – cererea asta a fost făcută în văzul și auzul mai multor colegi din echipa respectivă”.
Sub această presiune insuportabilă, tânăra nu s-a mai prezentat la birou a doua zi și a fost găsită fără viață în apartamentul său. Modul în care firma, identificată ca fiind Axxx, a gestionat situația a atras critici dure din partea colegilor. „Practic, i-au pus un pistol în mână și i-au zis să tragă” – această frază, folosită de colegul său, subliniază gravitatea presiunilor exercitate asupra ei. Managementul firmei a fost acuzat de comportament ipocrit și lipsit de empatie, fiind subliniat că demisia ar fi fost preferabilă pentru firmă, evitând responsabilitatea legală și morală a concedierii.
Din păcate, povestea tinerei nu este un caz izolat. Colegul ei a atras atenția asupra modului neprofesionist în care compania Axxx a gestionat angajații care nu îndeplineau standardele impuse de performanță, subliniind că astfel de practici toxice continuă să afecteze mulți alți angajați. „Povestea asta vreau să iasă la iveală, pentru că situația de la Axxx, generată cu scopul de a mai subția rândurile printre angajați, e deja prea mult și e scăpată de sub control”.
Prin această scrisoare, colegul tinerei își dorește ca subiectul să fie adus în atenția publicului și să fie un punct de plecare pentru o discuție mai amplă despre presiunile inumane din mediul corporatist și efectele devastatoare pe care le pot avea asupra celor mai vulnerabili dintre angajați.
Citiți mai multe pe dorusupeala.ro.
