Într-un moment istoric pentru sportul românesc, Alexandru Bologa a câștigat, vineri, medalia de aur la categoria -73 kg, J1, în competiția de para-judo din cadrul Jocurilor Paralimpice de la Paris. Sportivul, care are doar 28 de ani, a devenit al doilea campion paralimpic al României, după Eduard Novak, care a reușit o performanță similară în 2012, la Londra, în ciclism. Aceasta reprezintă o nouă pagină în istoria para-sportului românesc, confirmând dedicarea și munca titanică depuse de Bologa în ultimii ani.
Într-o declarație oferită în ianuarie pentru site-ul Federației Europene de Judo (eju.net), Alex Bologa a exprimat cu hotărâre dorința de a câștiga aurul la Paris, vis care astăzi a devenit realitate. „Este un sentiment incredibil. Sunt numărul unu mondial din 2019 și, uitându-mă în urmă, văd că toată munca mea și sacrificiile mele dau roade. Sunt recunoscător pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat, pentru tot ceea ce am avut ocazia să experimentez și pentru oamenii pe care i-am întâlnit. A fi numărul unu în lume este o mândrie, dar și o responsabilitate”, a declarat Bologa.
O luptă începută în copilărie
Drumul lui Alexandru către succes nu a fost unul lipsit de provocări. Călătoria sa a început de la o tragedie personală: la vârsta de 6 ani, Bologa și-a pierdut vederea din cauza unui microb pe care mama sa l-a contractat în timpul sarcinii. Deși acest lucru a fost greu de acceptat pentru familia sa, tânărul Alex a găsit forța interioară de a-și depăși condiția și de a transforma o limitare într-o sursă de motivație.
A început să înoate în cadrul unei școli speciale pentru nevăzători din Cluj-Napoca, însă destinul său s-a schimbat la 16 ani, când a descoperit judo-ul printr-un program inițiat de președinta Comitetului Paralimpic Român, Salvia Marion Wood-Lamont. Această oportunitate a fost momentul cheie din viața lui Alex, deschizându-i drumul spre performanțele internaționale.
„Eram elev de liceu când am fost selectat pentru judo. Când am pășit pentru prima dată pe tatami, am simțit că mi-am găsit locul. De atunci, judo mi-a dat o direcție în viață, m-a ajutat să devin independent și să îmi scriu propria poveste”, a mărturisit Alex.
Un parteneriat de succes cu antrenorul său
Un rol crucial în evoluția lui Alex Bologa l-a jucat antrenorul său, Tamas Ghergely, cunoscut sub numele de Sensei Tomi. Acesta a recunoscut că lucrul cu sportivul nevăzător a fost inițial o provocare, dar relația dintre ei a devenit una extrem de strânsă. „Este o relație pe viață pentru noi. Fără el, viața mea nu ar fi fost la fel”, a afirmat Bologa.
Un traseu ascendent în cariera sa sportivă
Primul succes notabil al lui Bologa a venit în 2012, când a participat la Cupa Nordului din Baia Mare. Patru ani mai târziu, a cucerit medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio 2016, la categoria -60 kg, urmând să repete această performanță la Tokyo, în 2020. Astăzi, la Paris, Alex Bologa a reușit să își îndeplinească cel mai mare vis sportiv, urcând pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
La doar 28 de ani, Bologa își dorește să continue să inspire și să devină el însuși antrenor de judo. Alături de familia sa și de fratele mai mic, care este unul dintre cei mai mari susținători ai săi, Bologa rămâne un exemplu de perseverență și curaj.
Sportivul român este un susținător ferm al ideii că fiecare persoană poate învăța ceva de la cei din jur. În timpul liber, îi place să călătorească, să facă drumeții, să participe la concerte și să patineze.
O viață ghidată de pasiune și optimism
Alex Bologa trăiește conform motto-ului: „Cazi de șapte ori, te ridici de opt!”. Printre preferințele sale se numără șnițelul, cafeaua și câinii, iar melodia sa favorită este „We Are the Champions” de la Queen. Filmul care l-a marcat cel mai mult este „Going Blind”, iar cartea sa preferată este „The Power of Positive Thinking” de Norman Vincent Peale.
Citește și: Cornel Dinu, în spital după ce a amețit și a căzut: „Mi-am spart capul ieri, sângele a țâșnit ca pe front”
Performanța lui Alex Bologa la Jocurile Paralimpice de la Paris marchează nu doar o realizare sportivă extraordinară, ci și o poveste inspirațională despre curaj, determinare și voință.
