Într-un mesaj plin de evlavie și profunzime teologică, Părintele Sorin Croitoru subliniază importanța cultului sfinților în tradiția ortodoxă, evidențiind rolul lor esențial în viața spirituală a credincioșilor. Printr-o comparație sugestivă, el arată cum sfinții, în smerenia și râvna lor, au depășit limitele omenești, devenind prietenii lui Dumnezeu și mijlocitorii noștri către ceruri. De asemenea, părintele accentuează necesitatea de a-i cinsti pe sfinți, nu pentru beneficiul lor, ci pentru ajutorul și rugăciunile de care noi, oamenii, avem atât de mare nevoie.
Preot Sorin Croitoru: DESPRE CULTUL SFINȚILOR
„Cine are un sfânt să-l prețuiască, iar cine nu are.. să și-l cumpere! Poporul nostru a fost atât de înțelept în istoria sa, încât, deși era plin de sfinți, a mai cumpărat și de la vecinii lui! Ieșit-au voievozii cu alaiuri să-ntâmpine sfințenia pe plaiuri.. Golitu-și-au tezaurul, căci sfinții sunt ca aurul.
Mai puternică este rugăciunea unui singur sfânt pentru omenire, decât rugăciunea întregii omeniri lipsite de sfinți! În taina inimilor lor sfinții s-au prăbușit în prăpastia smereniei mai adâncă decât groapa Marianelor. Ei s-au înălțat în rugăciunile lor mai mult decât condorii Anzilor. Ei au vărsat în viețile lor mai multe lacrimi decât toată apa Dunării de la izvor până în Deltă. I-au cântat Domnului mai mult decât privighetorile, căci L-au iubit mai mult decât mamele pe prunci. Au fost mai ascultători decât soldații și mai viteji decât gladiatorii.
Sectarii zic despre sfinți: “Dar de ce să îi cinstim, oare nu erau oameni ca noi?!” Nu, “frate”, nu erau ca noi. Sau mai bine zis, noi nu suntem ca ei. Căci râvnitori au fost mai presus de înțelegere și ostenitori peste puterea omenească. Ei au făcut din Legea lui Dumnezeu mod de viață, din smerenie îmbrăcăminte și din tăierea propriei voințe armă împotriva diavolului. Ei și-au plecat inimile o dată cu genunchii înaintea nesfârșitului Dumnezeu. Ei au trăit pe pământ ca-n cer și în trupuri ca fiind netrupești. Sfinții au devenit prietenii lui Dumnezeu, așa cum le zicea Hristos apostolilor Săi: “De acum nu vă mai numesc slugi (..), de acum vă numesc prieteni”. Nu, “frate”, nu suntem noi ca sfinții.. Și de vrei să știi adevărul, nu sfinții au nevoie de rugăciunile noastre către ei, ci noi avem nevoie de rugăciunile lor către Dumnezeu. Destul le este sfinților slava lui Hristos Dumnezeu din ceruri. Dar ni i-a descoperit Hristos și ni i-a dat spre marele nostru folos. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, amin!”
