În toate coalițiile guvernamentale din ultimii 33 de ani, grupările de crimă organizată împotriva poporului român, denumite incorect „partide politice” s-au bătut, invariabil, pe portofoliile cu cele mai mari bugete de cheltuit.
Ne-am fi putut imagina că acest lucru este cauzat de faptul că oamenii chiar vor să facă treabă și pentru asta este nevoie de bani.
Experiența ultimelor trei decenii ne arată însă altceva. Indiferent de culoarea politică, indiferent de bugetele extrem de grase avute la dispoziție de către membrii Executivului, indiferent cât de mari au fost sumele, nu s-a făcut NIMIC notabil.
S-au făcut însă lucruri insignifiante, în special în anii electorali, ca să mulțumească prostimea, cunoscut fiind faptul că aceasta este invariabil fericită cu o mică șpagă, o dată la patru ani, șpagă care să justifice emanarea unui fals sofism, precum bine-cunoscutul „A furat, maică, dar a și făcut!”.
România are, practic, un singur partid. Nu știu de ce nu vrem să recunoaștem acest fapt.
Trăim, din 1990 până azi, sub guvernarea Partidului Spăgarilor și al Pomanagiilor, partid care reprezintă într-adevăr majoritatea covârșitoare a populației cu drept de vot. Populație care se bucură când i se aruncă firmituri din ceea i se cuvine de drept, dar ai cărei indivizi se bucură și mai tare de orice i se oferă pe nedrept – de la un post călduț la stat, la un examen trecut pentru că se cunoaște persoana potrivită, nu materia, la o funcție cu nume sonor și remunerație grasă, mașini de serviciu și multe alte mici foloase care se numesc în mod normal „găinării”, dar care duc, adunate, la rezultate catastrofale pentru această țară.
În acest context, când toate partidele au platforme-program diferite, ar fi trebuit ca și viziunile lor să fie diferite, iar rezultatele politicilor proprii să fie vizibile și obligatoriu în folosul și în interesul celor pe care ei pretind că i-ar reprezenta.
Politica de partid ar trebui să se vadă în legile promulgate și în rezultatele guvernării – bref, în nivelul de trai al „votantului prost” , al omului de rând.
Însă din rezultatele legislative, administrative și executive ale TUTUROR aleșilor din ultimii 33 de ani se vede că ABSOLUT TOATE formațiunile politice au aceeași politică de partid, indiferent de umbrelă ideologică sub care pretind, doar pe hârtie și la nivel declarativ, că s-ar afla.
Și nu, acest interes nu este interesul României și nu este nici pe departe nici interesul Poporului Român și nici măcar nu constă în bunăstarea materială a maselor.
Singurul interes al tuturor a fost și este „PARTIDUL” în sine, aceasta însemnând, de facto, împărțirea banilor și a resurselor între toți șefii și șefuleții, sub formă de comisioane, care sunt de la câteva mii de euro la câteva milioane, eufemistic numite „atenții”, ca să aibă și ei de-o ciorbiță de burtă.
Deoarece de la ultimul consilier dintr-o primărie sătească și până la grangurii cei mari de la București, fără excepție, TOȚI sunt puși pe furat, înșelat și căpătuit strict atât în numele găștii din care fac parte, cât și în nume propriu.
Interesul partidelor a devenit astfel confundat până la contopire cu interesul buzunarului personal al politicianului, dar și al votanților, dar și ai susținătorilor lui, care speră să primească o bucățică din cașcaval sau măcar un os de ros, rămas de la festinul potenților politichiei românești.
În concluzie, noi nu ar trebui să fim supărați pe clasa politică actuală, pentru că ea este exact oglinda societății românești contemporane.
Suntem o societate care dă „atenții” profesorilor, medicilor, polițiștilor, judecătorilor, tuturor celor aflați într-o funcție care permite obținerea unor foloase personale și ilegale, și amorale, și imorale.
Mita dată și primită cu cea mai mare bucurie stă la baza funcționarii societății românești de azi.
Suntem un popor care adoră ȘPAGA și POMANA.
Așadar, din acest motiv, noi nu avem voie să îi considerăm pe aleșii noștri vinovați de absolut nimic. Nici de lăcomie, nici de furt, nici de nepotism, nici de mercantilism, nici de corupție.
Pentru că ei sunt exact ca noi! Și până nu ne vom schimba ei, nici ei nu se vor schimba.
