Într-o postare recentă pe Facebook, părintele Adrian Agachi ne oferă o reflecție profundă asupra importanței milei și a autoevaluării în viața spirituală. El începe cu citate biblice care subliniază importanța de a nu judeca pe alții pentru a nu fi judecați la rândul nostru. Părintele subliniază că judecata fără milă este inutilă și că este esențial să ne concentrăm asupra propriilor noastre greșeli înainte de a critica pe alții. El subliniază că prin autoevaluare și milă, ne putem curăța sufletește și putem evita ura și clevetirea. Mesajul său ne îndeamnă să înțelegem și să practicăm mila, conform învățăturilor lui Iisus Hristos, care a venit să mântuiască lumea, nu să o judece.
Părintele Adrian Agachi
„Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați” (Luca 6, 37).
„Judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și mila biruiește în fața judecății” (Iacov 2, 13).
„De ne-am fi judecat noi înșine, nu am mai fi judecați” (1 Corinteni 11, 31).
Cine nu judecă, sau o face întotdeauna cu milă, înțelegere și dragoste, ajunge repede la o mare curăție sufletească.
Cine se judecă singur pentru patimile sale sufletești nu mai are timp de păcatele altora. Și le cunoaște pe ale sale și îi sunt de ajuns. Astfel, se ferește de ură și clevetire, de mânia împotriva aproapelui, de cuvintele grele, fără măsură, pe care le poate rosti la adresa celorlalți crezând că astfel îi este bineplăcut lui Dumnezeu. În plus, se cunoaște sufletește mai bine, știe că, înainte de a ridica piatra împotriva păcatelor altora, ar trebui să se gândească mai mult la greșelile proprii, care niciodată nu sunt suficient de puține încât să ne îngăduie să judecăm cu asprime erorile celorlalți.
Osândim păcatul, este un drept pe care Dumnezeu ni l-a dat, dar nu pe păcătos. Păcătoși suntem toți, fie că ne place să o recunoaștem sau nu.
Mai mult decât atât, cine judecă aspru își atrage o judecată pe măsură din partea lui Dumnezeu.
Iar cine crede că judecând cu ură, fără discernământ, mărturisește adevărata credință sau rezolvă ceva, să ia aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos:
„N-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3, 17).
Dacă Fiul lui Dumnezeu a venit să ne mântuiască, nu să ne judece, El, Judecătorul tuturor, atunci trebuie să recunoaștem că dreptatea fără milă nu valorează mare lucru. Este doar o mare iluzie.
Întotdeauna să dăm dovadă de înțelegere când noi înșine suntem judecați. Este firesc să ni se întâmple pentru că am greșit la rândul nostru, și nu de puține ori, osândindu-ne aproapele. Înțeleptul rege Solomon o spune foarte clar:
„Nu este om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască. Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăiește de rău; căci inima ta singură știe de câte ori și tu ai defăimat pe alții” (Eccleziastul 7, 20-22).
De asemenea, să nu uităm: celui care își judecă aproapele cu patimă i se adaugă atât încercările, cât și unele dintre căderile sufletești pe care le are cel pe care îl judecă, în sensul că va fi și el ispitit de aceleași păcate pe care le osândește și va cădea încă mai rău în erorile pe care le-a criticat cu asprime, dacă nu va începe să înmoaie împietrirea inimii sale.
Așa ajungi să vezi cu durere cum ajunge să încalce legea lui Dumnezeu chiar cel care părea atât de fidel acesteia, dar îl judeca pe altul, în loc să se judece pe sine…
Citește și: Pr. Sorin Croitoru: „I-aș lăsa să fie arși!” „Acordați dreptul la cenușă celor care îl pretind prin blestem”
