Părintele Calistrat Chifan, un cunoscut duhovnic de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași, a adus în atenția publicului o perspectivă profundă privind nașterea copiilor și căsătoria. Într-un dialog recent, părintele a abordat diferența dintre copiii născuți în cadrul căsătoriei și cei născuți din părinți care nu sunt căsătoriți, evidențiind importanța binecuvântării și a harului în conceptul de familie creștină.
Mesajul Părintelui Calistrat despre Familia Creștină și Nașterea Copiilor
Potrivit BZI, părintele Calistrat a subliniat că, din perspectiva Bisericii, copiii născuți într-o uniune sfințită prin Taina Căsătoriei sunt considerați „legitimi”, beneficiind astfel de o anumită lucrare a harului, pe care copiii născuți în afara acestei taine nu o primesc în mod automat. Această distincție pune accentul pe importanța conformării cu principiile religioase și morale stabilite de Biserică.
Citește și: Cum a fost prins un preot că mănâncă friptură în post. Credea că nu îl vede nimeni
Mai mult, duhovnicul a vorbit deschis despre responsabilitatea părinților față de numărul de copii pe care aleg să îi aducă pe lume. El a criticat viziunea conform căreia Biserica ar încuraja nașterea unui număr mare de copii fără a lua în considerare capacitatea părinților de a le oferi o viață decentă și o educație adecvată. Părintele Calistrat a subliniat că decizia de a avea copii trebuie să fie una responsabilă, luând în considerare resursele și capacitatea de a crește și educa noile vieți într-un mod care le permite să contribuie pozitiv la societate.
Părintele Calistrat Chifan:
Dacă noi am atins ziua nunții noastre în calitate de feciorie, deja am respectat unul dintre conceptele Maicii Domnului. Dacă femeia rămâne femeia unui singur bărbat și se căsătorește cu el, nu a intrat curată în biserică, dar cel puțin a intrat în rânduială, sub lege și sub har. Din clipa aceea ea poate naște copii, deoarece sunt copii legitimi. Așa se numesc, fii legitimi.
O să mă întrebați, dar cum nu sunt legitimi? Nu sunt ai mei și ai soțului? Da, dar sunt în concubinaj, nu sunt sub Taina nunții. Pruncii sunt zămisliți în nenuntă și ce se întâmplă? Le lipsește acea lucrare a harului și binecuvântare care se pune într-un punct binecuvântat și anume la nuntă.
Dacă ar fi să ne îmnumlțim zootehnic, am făcut liceul agricol nu îl folosesc în sens de jignire, că mai aund unii preoți: fă copii, fă copii, fă copii. Nu! Biserica nu te obligă să faci copii, nici să îi chinui, nici să ai o hoardă și să îi mâni cu biciul din urmă. Dacă poți crește doi, faci doi, dacă poți să crești trei, faci trei, dacă poți să crești patru, faci patu, dacă poți să crești cinci, faci cinci. eu am mama care e la al șaptelea copil și am întrebat-o: Mai poți? Părinte e greu, dar îmi sunt dragi, m-am învățat cu ei și ei se cresc unul pe altul, eu doar le fac de mâncare, îi spăl, le calc și am grijă de ei. Cel mai mare îl ține pe cel mai mic și se ajută între ei.
Nu are nimeni nimic împotrivă, dar noi trebuie să ne uităm și la ce? La calitatea produsului finit. Adică noi dacă am făcut 10 copii și șase sau șapte au ajuns delicvenți nu am făcut nimic în plus. Deci, nu ăsta este scopul, scopul este ca atunci când un copil s-a născut pe lume să vină cu darul și talentul lui ca societatea să poată să se bucure de existența lui. Bine, o mama că sunt buni, sunt răi, ea îi iubește și îi tolerează pe toți.
Pe lângă aceste aspecte, părintele a vorbit și despre importanța calității vieții oferite copiilor, sugestionând că scopul nu este doar procrearea în sine, ci asigurarea unui mediu care să permită fiecărui copil să își dezvolte propriile talente și abilități, contribuind astfel la binele mai larg al comunității.
Citește și: Pr. Pimen Vlad, dezvăluiri cutremurătoare: „Ne ia diavolul în brațele lui întunecate și ne împinge”
Aceste declarații ale părintelui Calistrat reprezintă un punct de vedere care îmbină tradiția cu responsabilitatea individuală și colectivă, provocând la reflecție asupra valorilor și așteptărilor legate de familie, naștere și educație în contextul contemporan. Această abordare subliniază nevoia de a echilibra principiile morale și religioase cu realitățile sociale și economice actuale, invitând la un dialog deschis între tradiție și modernitate.
