Părintele Ioan Istrati subliniază consecințele îndepărtării lui Dumnezeu din viața personală și colectivă, accentuând complexitatea relației dintre om și divinitate în contextul păcatului și al suferinței. „Când îl dai afară pe Dumnezeu din viața ta prin păcat, ucidere, ură, mizerie, Dumnezeu nu pleacă imediat. Stă în preajmă, te cheamă, te mustră discret, plânge pentru pierzania ta. Trimite oameni să te avertizeze. Îngăduie pedepse sau suferințe care să-ți deschidă ochii. Ca un tată față de copiii lui îndărătnici.” Mesajul părintelui sugerează că Dumnezeu oferă numeroase șanse și semne pentru a aduce omul pe calea corectă, apelând la înțelegere și compasiune.
Părintele Ioan Istrati avertizează: Îndepărtarea lui Dumnezeu aduce prăbușirea în iad
În cazul în care persoana persistă în respingerea divinității prin acțiuni care continuă să alimenteze ura și disprețul față de ceilalți, avertizează Părintele Ioan, consecințele sunt dramatice. „Dacă însă continui să-L ucizi în inima ta și în ceilalți prin ură, Dumnezeu pleacă.” Această abandonare a divinului duce la un colaps spiritual și existențial al individului, descris plastic de părintele Istrati prin imaginea prăbușirii în iad.
Într-o notă gravă și profundă, mesajul său extinde această realitate de la nivel individual la cel al întregii umanități: „Și atunci lumea ta se prăbușește în iad. Universul te strivește. Ia foc totul. E valabil pentru persoana umană și pentru umanitate ca întreg.”