Într-o postare recentă pe Facebook, părintele Savatie Baștovoi abordează cu vehemență subiectul legat de canonizările din Biserica Ortodoxă. Într-o lume în care nimic nu mai pare să treacă fără scandal, părintele subliniază paradoxul actual: în timp ce Apostolul ne spune că sfinții vor judeca lumea, realitatea de astăzi ne arată că lumea este cea care judecă sfinții. El critică vehement procesul birocratic și atitudinile moderne față de sfințenie, afirmând că sfinții nu sunt exemple de urmat, ci sfinți pentru Dumnezeu. Mesajul său este un apel la respect, la înțelegerea profundă a sfințeniei și la evitarea judecăților nejustificate, subliniind pericolul de a cădea în păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt.
Părintele Savatie Bastovoi:
„Pentru că nimic în lume nu mai trece fără scandal, am ajuns să avem și scandalul canonizărilor. Dacă Apostolul ne spune că sfinții vor judeca lumea, noi facem invers, căci la noi lumea judecă sfinții. Și de unde atîția judecători? Și de unde atîtea învățături sucite despre sfințenie?
Unii ne lămuresc ce osteneală este să faci „dosarul” unui sfînt, alții ne spun că sfinții au nevoie de tare multe mărturii, dar nu așa oricum, ci să bifeze toate rubricile din ancheta de canonizare. În sfîrșit, ni se spune la ce folosesc sfinții: sfinții, cică, sînt un exemplu pentru credincioși. Curată muncă cu poporu.
Nu, sfinții nu sînt un exemplu! Nici prorocul David, nici Maria Egipteanca, nici Ștefan cel Mare, nici Arsenie cel Mare, nici Simeon cel Nebun pentru Hristos, nici Xenia din Peterburg nu sînt exemple de urmat. Sfinții sînt sfinți și atît. Sînt sfinți pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. Nimeni din sfinți nu s-a sfințit cu gîndul de a fi un exemplu pentru oameni, de a ajunge pe un calendar, pe un breloc.
Sfinții sînt oameni care s-au îndumnezeit. Atît. Cum? Prin harul lui Dumnezeu. Cum au agonisit harul e o lucrare de taină a fiecăruia și foarte puțin din cele ce se arată lumii a contribuit la această tainică întîmplare.
Cu atît mai mult, pentru har nu există dovezi. De aceea soborul Bisericii, prin rugăciune și descoperire, mărturisește și întărește sfințenia unui om. Nu, nu pentru a ni-l oferi ca exemplu, ci pentru a ne încredința că ne putem ruga lui așa cum ne rugăm Maicii Domnului și îngerilor, căci un astfel de om sfințit se face mijlocitor între cei rămași și Dumnezeu.
Nu înțelegeți un sfînt, nu vă rugați lui! Rugați-va la cei pe care îi înțelegeți și către care simțiți chemare și înclinare. Dar nu judecați fără noimă pe nimeni. Dacă pe aproapele nostru nu avem voie să îl judecăm, cu cît mai mare păcat avem cînd judecăm un sfînt. Astfel de discuții ne pot împinge foarte ușor spre păcatul hulei împotriva Duhului Sfînt.
Sau chiar se simte cineva chemat să judece sfinții? Să judece fiecare faptele sale, căci aceasta este singura judecată îngăduită.”
Citește și: Patriarhia îndeamnă Eparhiile din România să oficieze rugăciuni „la vreme de secetă”
