Părintele Sorin Croitoru ne împărtășește o reflecție profundă asupra călătoriei sale spirituale în rugăciune, intitulată „Primii Pași”. În acest text, el descrie cu sinceritate și claritate luptele interioare și evoluția spirituală pe care o trăiește orice creștin care dorește să aprofundeze relația cu Dumnezeu. De la dificultățile inițiale de concentrare și ispitele care încearcă să îl îndepărteze de rugăciune, până la momentul în care simte prezența divină în mod real și tangibil, părintele ne arată că această călătorie, deși anevoioasă, duce la o legătură profundă și personală cu Dumnezeu. Textul său este nu doar o mărturie, ci și o invitație către cititori de a persevera în rugăciune, indiferent de obstacole, pentru a ajunge la o experiență spirituală autentică.
Citește și: Mesaj puternic de la o tânără la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși: „Să avem curaj să fim lumina lumii!”
Preot Sorin Croitoru
„PRIMII PAȘI
Te așezi în genunchi și începi să citești din cărticica de rugăciuni. Am zis „să citești din cărticică”, nu „să te rogi”. Pentru că tu nu știi ce este rugăciunea. Și încerci să citești, dar mintea îți zboară pe aiurea. Ai început cu „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție” și te trezești gândindu-te la întâmplări de la muncă, sau depănând amintiri.. Ciudat lucru: până să iei hotărârea de a te ruga nu aveai amintiri din acestea, erai într-o stare de somnolență. De unde a venit această înviorare mentală?.. Vei observa că de câte ori încerci să te rogi se aprinde activitatea aceasta intelectuală în mintea ta. Vei înțelege cu timpul că există prezențe spirituale care vor să te scoată de pe calea aceasta a rugăciunii. Nu le observai înainte, doar când vrei să te rogi se manifestă. Sunt duhurile rele. Nimic nu urăsc demonii mai mult decât rugăciunea creștinului. Vei observa că înainte de a te ruga îți vor veni nenumărate propuneri de a face altceva. Ca să amâni rugăciunea până când, fizic vorbind, vei deveni inapt pentru ea. Demonii..
După câteva săptămâni de tentative de rugăciune vei observa cu încântare că ai căpătat oarece putere de concentrare a gândurilor. Adică acum când citești „gândești” ceea ce citești, înțelegi cuvintele rugăciunii și le urmărești cu atenție. Este ca atunci când citești un roman care te captivează: ești ochi și urechi la autor! Cuvintele rugăciunii nu sunt ale tale, le înțelegi, dar nu le simți la persoana întâi.
După alte săptămâni vei avea ciudata senzație că ești ascultat. Simți că tu citești îngenuncheat în cămăruța ta, iar Cineva te ascultă în cer. Ești pe drumul cel bun..
Au trecut alte săptămâni. Rugăciunea ți-a devenit obicei. Dacă nu te rogi într-o seară devii neliniștit. Iar când te rogi începi să simți textele rugăciunilor ca plecând din inima ta spre ceruri. Harul rugăciunii începe să se simtă fizic. Începi să te emoționezi atunci când îngenunchezi. Textele rugăciunilor mai scurte le-ai învățat pe de rost. Renunți la rugăciunile lungi și le rostești din memorie pe cele scurte. Simți că te rogi cu adevărat, nu mai este o simplă citire.
Într-o seară oarecare te rogi așa cum faci de obicei în ultimul timp, fără carte. Și deodată te cuprinde o frică grozavă: simți că Acel Cineva Care te asculta până ieri din cer E ACOLO, DE FAȚĂ! Începi să ai percepția prezenței lui Dumnezeu. Începe să-ți ardă inima de emoție. Frica a trecut, și în locul ei s-a cuibărit în inima ta o sfială amestecată cu bucuria. Dragul meu, din acest moment o lume nouă ți s-a deschis: lumea misticii ortodoxe! De azi înainte vei vorbi cu Dumnezeu. Câte ai de spus, câte are El să-ti spună.. Ai devenit din slugă prieten al lui Hristos. Din slugă – fiu al Tatălui Ceresc. Felicitări, ține-o tot așa. Tocmai ți-am descris primii mei pași pe calea rugăciunii. Când voi avea timp o să-ți povestesc și ce-a urmat după primii pași. Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă cititorule.”
Citește și: Astăzi, ÎPS Teodosie a continuat rugăciunile pentru ploaie la schitul „Sfânta Treime” din Constanța
