Părintele Teologos, un monah cu o vastă experiență de peste 30 de ani pe Muntele Athos, a participat recent la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, unde a adus în discuție teme profunde despre spiritualitate și practica postului, un subiect central în perioada Paștelui. Părintele a oferit o perspectivă cuprinzătoare asupra postului, explicând că acesta nu se limitează doar la alimentație, ci include și o abstinență de la plăcerile trupești, conform învățăturilor Bisericii.
Părintele Teologos dezvăluie esența și tradițiile postului Paștelui într-un dialog revelator pe Muntele Athos
Subliniind importanța postului ca formă de purificare și dedicare spirituală, Părintele Teologos a explicat că postul alimentar are rădăcini adânci în tradiția creștină, începând cu sinodul apostolic prezidat de Sfântul Apostol Iacob, primul arhiepiscop al Ierusalimului. Conform acestor învățături timpurii, credincioșii sunt îndemnați să evite consumul de alimente care conțin sânge, orientându-se spre vegetale și produse de origine animală fără sânge, cum ar fi mierea și unele fructe de mare.
Citește și: Mihai Claudiu Dumitrache: Întrebarea care schimbă tot ce știați despre Biblie! VIDEO
Părintele a abordat și particularitățile culturale care influențează practicile postului în diferite regiuni, făcând o comparație între România și Grecia. În România, datorită accesului limitat la mare și a tradițiilor locale, preoții pot întâmpina dificultăți în a-i convinge pe credincioși să includă fructele de mare în dieta de post, spre deosebire de Grecia, unde consumul acestora este mai răspândit și acceptat ca parte din post.
Părintele Teologos:
Una dintre durerile pe care biserica ne spune să o avem este postul. Postul este o abținere de la plăcerile trupești… Desigur că biserica vorbește, în primul rând, despre mâncare. Dar postul nu se limitează doar la mâncare, ci se referă la toate plăcerile… În cazul postului de mâncare, a fost pe vremea sfinților apostoli un sinod apostolic, prezidat de sfântul apostol Iacob – primul arhiepiscop al Ierusalimului. Sfântul apostol Iacob spune să ne ferim de sugrumat și de sânge. Adică, noi ar trebui să mâncăm mâncăruri fără sânge. În post, acestea sunt vegetalele, evident, și produsele de origine animală care nu au sânge. În speță, mierea (produsele apicole) și fructele de mare. Aici este problema, în România, cu fructele de mare.
Să explicăm de unde a pornit treaba asta: în România, deschiderea la mare este foarte mică. Nu este esențială, cum este în Grecia. Ei, și dacă în România preoții mergeau la o babă din Munții Apuseni, care e mai sfântă decât noi, să-i spună: Babo, să nu mănânci caracatiță, se închină femeia. Atunci, preotul îi zice: mănâncă tu numai legume și animale – nu
În Grecia, se știe că fructele de mare și melcii și moluștele sunt de post pentru că, după cum spuneam, nu au sânge.
Discuțiile Părintelui Teologos pe această temă oferă o perspectivă valoroasă asupra postului Paștelui, evidențiind nu doar aspectele teologice, ci și modul în care cultura și tradițiile locale pot modela practicile religioase. Această abordare complexă subliniază că postul, în esența sa, este o experiență spirituală profundă, care transcende simpla abținere de la anumite alimente și se extinde la o purificare și pregătire spirituală pentru sărbătoarea Învierii.
Citește și: ASCOR vă invită la Marșul pentru viață 2024, de la Bacău și Buhuși
Ecaterina
21 martie 2024 at 6:04
Consider că asta este o soluție de avarie, care se aplică doar călugărilor care trăiesc pe Muntele Athos (potrivită mai ales după osteneala privegherilor lungi și istovitoare), deoarece a existat cândva o perioadă în timpul postului în care efectiv nu au avut ce mânca. Atunci, acestora li s-a arătat Maica Domnului, care le-a permis să consume fructe de mare pentru a depăși acel interval dificil, numai că a fost vorba doar de o dezlegare TEMPORARĂ asupra căreia nu s-a mai revenit niciodată. Una e să se consume STRICT în zilele de dezlegare, alta e să se consume în cele patru posturi mari sau în zilele de miercuri și vineri. Starețul Schitului Vovidenia-Neamț, spre exemplu, NU recomandă folosirea fructelor de mare în post, fiind de părere că importurile de obiceiuri culinare nu-s potrivite nici cu tradiția noastră, a românilor, și nici cu credința și simțirea noastră.