Într-o postare profundă pe Facebook, părintele Sorin Croitoru a reflectat asupra puterii lacrimilor duhovnicești, inspirându-se din învățăturile Sfinților Părinți și din Psalmi. Mesajul său subliniază importanța pocăinței sincere și a lacrimilor născute din dorul de Dumnezeu, despre care spune că au o valoare mai mare decât primul botez, deoarece ele curăță sufletul de păcatele făcute după botez. Citând Psalmul 50 și cuvintele Mântuitorului, părintele ne îndeamnă să nu ne temem de aceste lacrimi, ci să le dorim, pentru că ele aduc alinare sufletului și împacă omul păcătos cu Dumnezeu.
Citește și: De ce cinstim moaștele sfinților și care este puterea lor în Biserica Ortodoxă?
Preot Sorin Croitoru: LACRIMILE DUHOVNICEȘTI
„Da, dragii mei, spuneau Sfinții Părinți: „Semn al milei dumnezeiești sunt lacrimile la rugăciune”. Ele sunt numite și „al doilea botez, mai mare decât cel dintâi, pentru că spală și păcatele făcute după primul Botez”. Psalmistul David cunoștea foarte bine lacrimile de pocăință, de aceea le cerea în psalmul 50: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei, și mai vârtos (tare) decât zăpada mă voi albi”. Când Mântuitorul nostru vorbește despre cei care în întreaga istorie vor crede într-Însul și Îl vor urma, El zice: „Lumea va râde și se va veseli, iar voi VEȚI PLÂNGE ȘI VĂ VEȚI TÂNGUI „. Despre plânsul duhovnicesc vorbea Domnul nostru, despre lacrimile de pocăință și despre cele de dor de Dumnezeu. O, Doamne, cum mai hrănesc sufletul lacrimile acestea!.. Le cunosc și eu, căci de multe ori le-am simțit sarea, sorbindu-le de pe obraji. Mai bine ar fi fost să n-am ce plânge, adică să n-am păcate, dar am avut și am, de aceea le plâng, atunci când mă miluiește Dumnezeu. Of, cât mai doresc lacrimile acestea.. Că par de întristare, dar sunt născătoare de bucurie. Numai ele împacă Cerul cu pământul, Creatorul cu zidirea păcătoasă, izgonind întinăciunea și întunericul din suflete. De aceea le urăște păianjenul duhovnicesc, diavolul, care în întunericul patimilor noastre se ascunde. De aceea ne sucește mintea de la rugăciune, ca nu cumva să ne rugăm curat și să plângem la Dumnezeul nostru. Căci dacă plângem îl izgonim prin Har din inimi. Dumnezeu să vă învrednicească pe toți de lacrimi duhovnicești, ca să nu vă rămână nici un păcat neplâns, amin.”
