Joia Mare, care precede Vinerea Patimilor, marchează una dintre cele mai profunde și semnificative zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului. Este momentul în care, potrivit tradiției ortodoxe, Iisus Hristos a luat Cina cea de Taină alături de ucenicii Săi, a instituit Taina Împărtășaniei și, în semn de smerenie desăvârșită, a spălat picioarele celor doisprezece apostoli, inclusiv ale celui care avea să-L trădeze. Tot în această zi tulburătoare, în Grădina Ghetsimani, Mântuitorul S-a rugat cu lacrimi de sânge, înfăptuind o rugăciune mai presus de orice înțelegere omenească.
În această zi cu o adâncă încărcătură spirituală, credincioșii sunt îndemnați să rostească o rugăciune de o mare forță duhovnicească, menită să aducă purificare sufletului, iertare păcatelor și întărire în credință. Această rugăciune este o punte între pătimirea lui Hristos și smerenia celui care o rostește, iar sensul ei liturgic este în deplină armonie cu solemnitatea Joiei Mari.
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl,
Care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi,
şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor şi ale ucenicului care Te-a vândut!
Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte
şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască,
le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău,
cu care i-ai împărtăşit zicând:
„Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu,
pentru ca să se ierte păcatele voastre”.
Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu,
Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci,
ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi,
iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi.
Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele.
Darul Tau cel curăţitor,
care a spălat picioarele ucenicilor Tăi,
să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu,
ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă
să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine,
acum şi în timpul morţii mele,
iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine,
fără de nicio frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului,
intrând în mărirea Ta cea cerească.
Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci,
să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin”.
Această rugăciune se rostește cu evlavie în dimineața sau seara Joiei Mari, cu inima smerită și gândul la pătimirea Mântuitorului. Ea reflectă nu doar un act de credință profundă, ci și o dorință sinceră de curățire sufletească, chemând mila lui Dumnezeu asupra celor care se apropie de El cu pocăință.
