Astăzi, 6 august, creștinii ortodocși din întreaga lume sărbătoresc Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, o sărbătoare cunoscută și sub denumirea populară de Probojenia. Această denumire, de origine slavonă, înseamnă „transformare” sau „schimbare”, potrivit doxologia.ro.
Conform tradiției Bisericii Ortodoxe, evenimentul Schimbării la Față a avut loc cu puțin timp înainte de Pătimirile lui Iisus, în anul 33. Atunci, Iisus i-a luat pe ucenicii Petru, Iacov și Ioan și au urcat pe Muntele Taborului. Acolo, „S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit față Lui că soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe că lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: «Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una». Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L». Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte” (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).
Scopul acestui miracol a fost de a-i întări pe ucenici în credinţa că Iisus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pregătindu-i pentru încercările ce aveau să urmeze, după cum explică IPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie: „În troparele Bisericii se vădeşte acest adevăr. Într-unul dintre ele psalmodiem: «Mai înainte de cinstita Crucea Ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, Stăpâne, în Muntele Taborului Te-ai suit…». Şi în Condacul praznicului se spune: «Dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui». Sărbătorirea pe data de 6 august nu este întâmplătoare, pentru că precedă cu 40 de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca Vinerea Mare”.
Părintele profesor Ene Branişte subliniază că această sărbătoare este relativ nouă comparativ cu alte praznice împărăteşti. Inițial, pe 6 august se aniversa sfinţirea bisericii zidite în secolul al IV-lea de Sfânta Elena pe Muntele Taborului, în locul unde Domnul s-a schimbat la faţă. Potrivit unor surse, sărbătoarea ar fi înlocuit un vechi festival păgân dedicat zeiţei Diana. În Răsărit şi Apus, documentele din prima jumătate a secolului al V-lea menționează deja această serbare, cu predici festive de la personalități precum patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei şi papa Leon cel Mare. Ea apare și într-un calendar liturgic al Ierusalimului din secolul al VII-lea, iar în sinaxarele constantinopolitane și alte cărți liturgice din secolul al VIII-lea. Sărbătoarea era deja generalizată în tot Răsăritul în această perioadă, când Sfinţii Ioan Damaschinul şi Cosma de Maiuma au compus imne speciale pentru slujba din această zi.
Deşi această zi se află în Postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit ca, pe 6 august, să se facă dezlegare la pește, vin și untdelemn. Tot în această zi, agricultorii aduc la biserică struguri, faguri de miere și alte roade ale pământului pentru a fi binecuvântate, după cum notează liturgistul Badea Cireșanu: „Aceste prinoase sunt icoana mulţumirei noastre către Dumnezeu, dătătorul bunătăţilor. Găsim obiceiul în Epistola I către Corinteni (16, 2), în canonul 3 Apostolic, în canonul 28 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, în scrierile Sfinţilor Părinţi ş. a.”.
În Biserica Rusă, sărbătoarea Schimbării la Faţă este marcată și de pomenirea generală a morţilor, în special a eroilor care și-au jertfit viața pentru apărarea patriei, în biserici și la cimitire.
