După o viață dedicată frontului, Dima, fost comandant de batalion în armata ucraineană, a trăit și a condus printre fum și praf de război, încercând să rămână calm în fața haosului. „Dima nu stinge niciodată o țigară până nu o fumează până la filtru, riscând să își ardă degetele pentru a mai trage un fum”, reflectă starea sa de spirit, unde chiar și cele mai mici plăceri devin esențiale pentru a face față realității de pe front. Ani întregi petrecuți în inima bătăliilor din Ucraina i-au arătat clar costul unui moment de respiro. Comandând 800 de soldați în cele mai feroce lupte, inclusiv recent în Pokrovsk, Dima a văzut că viața pe front vine cu pierderi greu de imaginat.
Comandantul Dima a abandonat frontul epuizat de pierderi: „Nu mă voi mai atașa emoțional de oameni”
Cu majoritatea soldaților săi uciși sau grav răniți, Dima a ajuns la capătul puterilor. În fața realității dure a vieții și a morții pe câmpul de luptă, a luat decizia de a părăsi linia frontului și de a se retrage într-un birou din Kiev. „El a declarat că pur și simplu nu mai putea suporta să-și vadă oamenii murind”, reflectând asupra decimării trupelor sale, victima unui război interminabil. Doi ani și jumătate de ofensivă rusă au lăsat urme adânci nu doar asupra soldaților ucraineni, ci și asupra moralului lor. Cu unitățile decimate și întăririle rare, situația de pe frontul din est, inclusiv în Pokrovsk, s-a agravat, pe măsură ce forțele ruse continuă să avanseze.
Cei care încă luptă în prima linie nu sunt doar epuizați fizic, ci și sufletește. Mulți dintre ei, inclusiv Dima, au cerut să nu fie identificați, pentru că adevărul din spatele frontului este îngrijorător. Dezertarea și insubordonarea, deși fenomene rare la începutul războiului, au devenit probleme din ce în ce mai des întâlnite. „Nu toți soldații mobilizați își părăsesc pozițiile, dar majoritatea o fac… fie își părăsesc pozițiile, fie refuză să meargă în luptă”, a mărturisit un comandant de la Pokrovsk pentru CNN, citat de Știrile ProTV, ilustrare a stării de disperare în care s-au adâncit mulți dintre noii recruți ucraineni.
Legea de mobilizare adoptată în primăvara acestui an a forțat mii de bărbați să intre în conflict fără să aibă opțiunea de a renunța, excepție făcând doar cazurile în care obțin permisiuni speciale. Această constrângere și nevoia continuă de resurse umane au început să afecteze grav disciplină din armata ucraineană, în special în perioada critică de la începutul anului 2024. Atunci, lipsa ajutorului militar a dus la o lipsă gravă de muniții, afectând operațiunile militare și demoralizând soldații.
Unul dintre acești ofițeri, Andryi Horetskyi, a povestit că unitatea sa se confruntă adesea cu situații imposibile: „Zilele sunt lungi, trăiesc într-un adăpost, sunt la datorie non-stop și dacă nu pot trage, rușii au un avantaj”. Este un sentiment generalizat printre soldați, în special în Pokrovsk, unde efortul de a opri avansul rusesc devine din ce în ce mai dificil, iar raportul numeric este în defavoarea ucrainenilor.
În contextul acestor tensiuni și deziluzii, peste un milion de ucraineni servesc în forțele de apărare ale țării. Totuși, numărul acestor soldați este înșelător, incluzând și personal care nu se află pe front, dar acest aspect nu elimină presiunea pe cei din prima linie. Situația este atât de gravă încât legislația ucraineană a fost ajustată pentru a dezincrimina dezertarea în anumite cazuri. În ciuda eforturilor guvernului și ale comandanților, sentimentul de demoralizare este greu de combătut, mai ales când pierderile continuă să crească.
Pokrovsk, un punct strategic crucial, a devenit simbolul acestei lupte aspre și interminabile. Forțele ruse sunt acum la un pas de a cuceri acest oraș, în ciuda eforturilor disperate ale ucrainenilor de a rezista. „M-am simțit ciudat intrând în Rusia, pentru că în acest război trebuia să ne apărăm pământul și țara”, a mărturisit un soldat, reflectând asupra dilemei morale cu care se confruntă mulți dintre cei care luptă de prea mult timp. În ciuda incursiunilor ucrainene reușite în Rusia, mulți dintre soldați sunt epuizați, atât mental cât și fizic, de durata războiului.
Comandantul suprem al Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, a recunoscut că moralul scăzut reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă armata ucraineană. Cu toate acestea, operațiunea surpriză din Kursk a oferit o scurtă rază de speranță națiunii. Dar pentru soldați precum Dima, care a văzut cum batalionul său a fost decimat pe front, speranța este o noțiune din ce în ce mai abstractă. După ce a asistat la moartea multor camarazi, el a hotărât să nu se mai atașeze emoțional de cei din jurul său. „Am decis că nu mă voi mai atașa emoțional de oameni. Este o abordare putredă, dar este cea mai sensibilă”, a spus el, reflectând asupra distanței emoționale pe care și-a impus-o pentru a supraviețui.