Într-o decizie juridică uluitoare care a schimbat radical cursul unui conflict de lungă durată, România a obținut o victorie semnificativă împotriva companiei canadiene Gabriel Resources în cazul Roșia Montană, un dosar încărcat de istorie, dispute ecologice și tensiuni geopolitice. Acest caz, care a ținut capul de afiș al dezbaterilor publice atât la nivel național, cât și internațional, a culminat cu o hotărâre favorabilă României emisă de Curtea de arbitraj comercial internațional de la Washington, răsturnând așteptările și evitând o datorie posibilă de peste 6 miliarde de dolari, o sumă cu implicații profunde pentru economia țării.
Triumf Juridic Major: România Scapă de Despăgubiri de Miliarde și Câștigă Rambursarea Cheltuielilor de Judecată în Epicul Caz Roșia Montană
Decizia reprezintă o afirmare a principiilor de suveranitate națională și responsabilitate ecologică în fața presiunilor corporatiste globale. Mai mult, tribunalul nu doar că a respins cererea de despăgubire a Gabriel Resources, dar a și impus companiei să acopere costurile legale ale României, însumând peste 1 milion de euro, detaliate astfel: 1.154.774,34 EUR, 30.284.053,32 RON și 928.641,70 USD, plus dobândă simplă la o rată fără risc. Aceasta a fost o lovitură neașteptată pentru compania canadiană, care a investit masiv în proiectul de exploatare a aurului și argintului din Roșia Montană.
Hotărârea tribunalului este o validare a opoziției îndelungate a societății civile și a activiștilor de mediu împotriva proiectului de exploatare minieră, care a stârnit proteste masive în România și în alte părți ale lumii. Aceste proteste au evidențiat preocupările privind distrugerea patrimoniului cultural și a mediului înconjurător în zona Roșia Montană, o regiune cu un bogat trecut istoric și arheologic. În 2021, UNESCO a recunoscut importanța universală a sitului, înscriind Roșia Montană în patrimoniul mondial, un gest care a consolidat argumentele împotriva exploatării miniere.
Conflictele juridice și disputele au început în anul 1997, când Gabriel Resources a încheiat un acord cu guvernul român pentru dezvoltarea unei mine de aur la Roșia Montană. În anii care au urmat, proiectul a fost întâmpinat cu opoziție crescândă, pe fondul îngrijorărilor legate de utilizarea cianurii în procesul de extracție și de riscurile socio-economice și ecologice asociate. Cronologia acestui caz complex dezvăluie multiple etape de litigiu și protest, evidențiind schimbări de guvernare, politici de mediu și mobilizare civică.
Cronologia conflictului dintre România și Gabriel Resources, firma ce urma să exploateze aurul de la Roșia Montană:
- 1997 – Gabriel Resources bate palma cu statul român pentru explotarea aurului de la Roşia Montană şi înfiinţează Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).
- 2002-2008 RMGC cumpără proprietăţi în zonan proiectului în baza unui proiect de strămutare;
- 2002 – Primele proteste împotriva exploatarea de la Roşia Montană;
- 2011- Emil Boc, premier atunci, afirmă public că este nevoie de regândirea proiectului
- 2013 – Au loc proteste ample împotriva exploatărilor cu cianuri;
- 2013 – Guvernul Ponta, proaspăt în funcţie, nu acordă avizele de mediu pentru începerea exploatării la Roşia Montană
- 2016 – Ministerul Culturii sub guvernul Cioloş, condus de Vlad Alexandrescu, a iniţiat procesul de integrare a Roşiei Montane în patromoniul UNESCO;
- 2015 – Începe arbitrajul internaţional Gabriel Resources vs. statul român
- 30 iulie 2015 – Secretarul General înregistrează o cerere pentru instituirea procedurilor de arbitraj.
- 19 noiembrie 2015 – În urma numirii de către pârât, Zachary Douglas (australian) îşi acceptă numirea ca arbitru.
- 3 decembrie 2015 – În urma numirii de către reclamanţi, Horacio A. Grigera Náon (argentinian) îşi acceptă numirea ca arbitru.
- 21 iunie 2016 – În urma numirii de către Secretarul General, Teresa Cheng (chinez) îşi acceptă numirea ca arbitru preşedinte.
- 21 iunie 2016 – Tribunalul este constituit în conformitate cu articolul 37(2)(a) al Convenţiei ICSID. Membrii săi sunt: Teresa Cheng (chinez), Preşedinte, numit de Secretarul General în conformitate cu acordul părţilor, Horacio Grigera Naón (argentinian), numit de Gabriel Resources; şi Zachary Douglas (australian), numit de România.
- 12 august 2016 – Tribunalul organizează o primă sesiune prin conferinţă telefonică.
- 7 februarie 2018 – În urma demisiei arbitrului Teresa Cheng, Secretarul General notifică părţile cu privire la vacanţa din Tribunal şi procedura este suspendată în conformitate cu Regula de Arbitraj a ICSID 10(2).
- 5 aprilie 2018 – În urma demisiei lui Teresa Cheng, Pierre Tercier (elveţian) îşi acceptă numirea ca arbitru preşedinte, numit de Secretarul General în conformitate cu acordul părţilor în conformitate cu Regula de Arbitraj a ICSID 11(1).
- 14 septembrie 2023 – Tribunalul declară procedura închisă în conformitate cu Regula de Arbitraj a ICSID 38(1).
Această decizie nu numai că reprezintă o victorie pentru România în protejarea patrimoniului său cultural și natural, dar și un precedent important în dreptul internațional privind responsabilitatea corporațiilor față de mediul înconjurător și drepturile comunităților locale. În plus, ea trimite un semnal puternic către companiile internaționale privind importanța respectării legilor naționale și a standardelor internaționale de protecție a mediului și patrimoniului cultural în derularea proiectelor lor.
Cu toate acestea, în ciuda victoriei juridice, rămân întrebări legate de viitorul Roșiei Montane și al zăcămintelor sale valoroase. Decizia de a nu exploata resursele, în timp ce protejează patrimoniul și mediul, deschide dezbateri asupra dezvoltării durabile și utilizării responsabile a resurselor naturale. Este esențial ca în urma acestei hotărâri, România și comunitatea internațională să continue să caute căi de echilibru între dezvoltarea economică și conservarea patrimoniului cultural și natural pentru generațiile viitoare.
În încheiere, verdictul Curții de arbitraj comercial internațional de la Washington marchează un capitol semnificativ în lupta pentru conservarea Roșiei Montane, reafirmând angajamentul României față de protecția mediului și patrimoniului său. Așteptările sunt acum îndreptate către publicarea motivării deciziei, care va oferi o înțelegere mai profundă a raționamentelor juridice și poate, noi perspective asupra dreptului internațional de mediu și al drepturilor omului.
