În contextul tot mai tensionat al sistemului educațional, un profesor și-a exprimat frustrarea și îngrijorarea într-o scrisoare adresată unei publicații educaționale, punând în lumină un aspect sensibil și deseori neglijat: lipsa unor sancțiuni clare și eficiente pentru elevii cu un comportament agresiv și deranjant. Deși cadrele didactice sunt obligate să respecte o serie de reguli stricte, având interdicția de a ridica tonul, de a folosi orice formă de violență sau de a adresa jigniri, se pune întrebarea crucială: cine răspunde atunci când elevii depășesc limitele acceptabile de comportament? În această mărturie, autorul scoate la iveală o experiență personală în care un elev violent, protejat de o atitudine permisivă a părinților și de lipsa unor măsuri adecvate din partea autorităților școlare, a creat un climat nesigur în clasă, afectând nu doar procesul educațional, ci și siguranța celorlalți elevi. Scrisoarea ridică întrebări profunde despre echilibrul dintre drepturile elevilor și responsabilitățile profesorilor, sugerând că, în absența unor schimbări reale, viitorul sistemului educațional ar putea fi marcat de un haos iminent, unde profesorii se simt vulnerabili și lipsiți de sprijin.
Nouă ni se fac anchete disciplinare. Ce se întâmplă cu copiii care vorbesc urât cu noi?
„Noi, profesorii, avem obligația de a ne comporta frumos cu copiii. Nu avem voie să ridicăm tonul la ei, nu avem voie să îi lovim, nu avem voie să îi jignim și așa mai departe. Sunt de părere că aceste reguli sunt cât se poate de utile și de firești. Eu, în calitate de cadru didactic, nu strig la copii, nu îi ating și nici nu îi jignesc, lucru care a atras după sine aprecierea părinților, a copiilor și a conduceri unității de învățământ.
Există, însă, un gând care mă apasă. Dacă profesorii nu respectă regulile au de suportat, desigur, niște consecințe. Nouă ni se fac anchete disciplinare în urma cărora, în funcție de gravitatea faptelor, se iau niște hotărâri (dacă vom fi suspendați, concediați și multe altele). Să nu uităm și de articolele din ziar și aparițiile la știrile de la ora 5. Ce se întâmplă, în schimb, cu copiii care nu respectă regulile? Ce se întâmplă cu copiii care vorbesc urât cu noi, care sunt violenți față de noi și care ridică tonul la noi?
Adresez această întrebare, deoarece am avut un asemenea caz și am să vă povestesc, pe scurt, despre ce este vorba. Am avut anul trecut un elev, Marcu, (acesta nu este numele real) care făcea fel și fel de prostii. Deranja foarte tare orele prin faptul că vorbea mult și tare, se ridica din bancă și mergea la ceilalți copii, cu scopul de a-i lovi, a-i da cu capul de bancă, a le trage scaunul de sub ei și a le lua rechizitele, se punea cu picioarele pe bancă, lucra doar când avea el chef, arunca cu obiecte prin clasă și multe altele. În pauze era și mai rău, deoarece îi bătea pe toți copiii. Motivul? Că așa avea el chef.
În loc să fim atenți la toată clasa, noi eram nevoiți să stăm cu ochii doar pe acest copil, pentru că putea tot timpul să facă câte ceva și era un pericol pentru ceilalți copii, fiind foarte violent.
Dacă făcea o prostie, iar noi ,,îndrăzneam” să îi facem observație, începea să ridice tonul la noi, să ne spună cuvinte pe care nu le pot reproduce aici și, la un moment dat, a descoperit și faptul că poate arunca cu diverse obiecte după noi. Pe toate acestea copilul le îndrepta asupra noastră, a cadrelor didactice.
Trebuie să menționez faptul că acest Marcu nu are probleme, este un copil perfect sănătos din toate punctele de vedere, dar are, într-adevăr, niște probleme acasă. Noi am avut toată înțelegerea din lume pentru situația lui și ne-am oferit tot sprijinul, dar nimic nu a avut efect. Lui Marcu îi plăcea felul lui de a fi și era mândru de fiecare faptă rea. Părinții lui spuneau că așa este el, un copil supradotat (era foarte inteligent, dar nu putem spune că era supradotat) și că ei sunt hotărâți să nu facă absolut nimic în legătură cu comportamentul său. Un alt răspuns pe care îl mai dădeau aceștia era: ,,Asta este. Așa este el și dumneavoastră ar trebui să suportați tot ce face, că doar de aia sunteți cadre didactice.”
Nici măcar după ce a început să fie violent cu cei de la catedră părinții nu au luat nici o măsură, iar Marcu venea mereu la școală mândru că nu a fost pedepsit. Ținea, chiar, să ne și spună aceste lucruri: ,,Degeaba le-ați spus la mama și la tata, doamna/domnu’, ce am făcut. Nimeni nu a spus nimic. M-au scos în oraș ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.”
I-am scăzut nota la purtare, dar să nu credeți că l-a afectat. Nici celelalte măsuri nu l-au mișcat pe el sau pe părinții lui.
Când am cerut și noi, la rândul nostru, ajutorul celor aflați mai sus în funcție, răspunsul a fost că trebuie doar să discutăm cu părinții și să le spunem ce face fiul lor (de parcă nu mai făcuserăm asta de 1000 de ori). Dacă un părinte merge să depună plângere în legătură cu un profesor, acel părinte este ascultat și ajutat, (ceea ce este foarte bine și cât se poate de normal) dar noi…
Întrebarea mea este: cine îi pedepsește pe acești copii cu probleme de comportament și pe părinții lor, cărora nu le pasă de ce fac copiii la școală? Până la urmă cine ne apără pe noi? Chiar trebuie să fie mai mulți profesori bătuți/înjunghiați sau alte lucruri de felul acesta, ca să se ia măsuri serioase în legătură cu elevii aceștia?
Soarta noastră arată foarte rău, deoarece acum profesorii nu mai au deloc drepturi. Toate drepturile sunt ale elevilor și ale părinților lor. Profesorul are doar obligații și, maxim, are dreptul să tacă din gură și să ia poziția ghiocelului în fața părinților și a elevilor.
Ca o încheiere, doresc să spun că aceste articole, scrise de către cadrele didactice, nu au rolul de a fi niște plângeri de milă, puse pe internet. Aceste articole au rolul de a fi niște semnale de alarmă, pentru că ceea ce se întâmplă în școli nu este deloc normal, iar viitorul nu sună bine, ci sună a dezastru.
Dacă cei care sunt în prima linie, la catedră, tac din gură pe principiul ,,Aia e. Noi trebuie doar să înghițim toate astea, că asta înseamnă să fii cadru didactic, deci hai să nu ne mai plângem…” vom ajunge rău de tot și la știri vom vedea tot mai multe mascare făcute în școli, de elevi ca Marcu, în fața căruia toți au tăcut, că doar ,,Așa e copilul. Asta înseamnă un copil supradotat. El trebuie să fie lăsat în pace de profesori, că doar asta înseamnă să fii cadru didactic.””
Sursa: educatieprinlectura.ro
