Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a afirmat într-o emisiune radiofonică faptul că „boala este urmare a păcatului”. Declarațiile sale au fost făcute în contextul unei discuții despre cum putem convinge un om bolnav că nu trebuie să cârtească.
ÎPS Teodosie: „Suferința și boala vin ca urmare a păcatului”
ÎPS Teodosie a fost întrebat, în cadrul emisiunii la care participă regulat, cum putem convinge un om bolnav să accepte suferința fără a se revolta. Răspunsul său a fost profund și bazat pe învățăturile creștine: „Îl convingem după logică. Boala este urmare a păcatului. Am primit suferinţă pentru că am păcătuit. Acum, să primim boala ca o jertfă şi să ne rugăm, că Dumnezeu se milostiveşte dacă ne rugăm sincer, cu căinţă, şi poate să ne ridice şi adeseori a ridicat pe bolnavi.”
În viziunea ÎPS Teodosie, suferința și boala nu sunt doar simple întâmplări sau ghinioane, ci consecințe ale păcatelor comise. Acceptarea bolii ca pe o formă de jertfă și rugăciunea sinceră sunt, potrivit arhiepiscopului, modalități prin care credincioșii pot atrage milostivirea lui Dumnezeu. El a subliniat că de-a lungul timpului, multe persoane bolnave au găsit alinare și chiar vindecare prin credință și rugăciune.
Afirmațiile arhiepiscopului își găsesc rădăcinile în tradiția creștină, care a pus întotdeauna un accent deosebit pe legătura dintre păcat și suferință. În acest context, suferința este văzută ca o ocazie de purificare spirituală și de apropiere de Dumnezeu. Rugăciunea și căința sunt considerate căi prin care credincioșii își pot exprima regretul pentru păcate și pot căuta iertarea divină.
Mesajul ÎPS Teodosie vine ca o încurajare pentru credincioși de a-și întări credința și de a aborda suferința cu răbdare și speranță. El sugerează că, prin acceptarea bolii și prin rugăciune, oamenii pot experimenta o formă de mântuire și pot spera la o eventuală vindecare, fie ea fizică sau spirituală.
ÎPS Teodosie rămâne o voce influentă în peisajul religios românesc, iar mesajul său de întoarcere la valorile fundamentale ale credinței continuă să fie relevant pentru mulți credincioși. Într-o lume din ce în ce mai secularizată, îndemnul său la rugăciune și la acceptarea suferinței ca parte a vieții spirituale oferă o perspectivă tradițională și profundă asupra provocărilor umane.
