Părintele Sorin Croitoru, preot paroh la Parohia „Sfânta Cuvioasă Monica” din Mantova, Italia, a publicat pe Facebook un mesaj intitulat „Două vorbe despre sfinți”. În această postare, părintele Croitoru descrie sfinții ca pe oameni care, prin frica și dragostea desăvârșită de Dumnezeu, au ajuns să iubească necondiționat și pe semenii lor. Acești oameni sfinți s-au sacrificat pentru ceilalți, au săvârșit minuni și au demonstrat blândețe, milostivire și smerenie. Părintele subliniază că sfinții au fost exemple de moralitate și umilință, iar cea mai mare calitate a lor a fost iubirea pentru Dumnezeu. În contextul recentelor canonizări care au stârnit controverse, părintele Croitoru apără rolul vital al sfinților în viața credincioșilor și îndeamnă la respect și recunoștință față de aceștia.
Părintele Sorin Croitoru
“DOUĂ VORBE” DESPRE SFINȚI
Haideți să ne gândim puțin la sfinți în general. Oameni care au trăit la începutul vieții cu frica lui Dumnezeu și care au ajuns prin Duhul Sfânt la desăvârșita dragoste de Dumnezeu. Ajunși la nivelul acesta, Dumnezeu le-a adăugat și o mistuitoare dragoste de semenii lor, de “aproapele”, cum zicea Domnul Hristos. Și în starea aceasta duhovnicească fiind, unii s-au jertfit pentru semenii lor sau i-au slujit, alții i-au răbdat și i-au iertat la nesfârșit pe prigonitorii lor, alții au mijlocit la Dumnezeu și au obținut, încă în viață fiind, mari minuni și mari binefaceri în favoarea semenilor lor. Deci avem ca “profil” moral al sfinților multă blândețe, milostivire și empatie, smerenie nelimitată, o conștiință de sine foarte modestă stropită pururea din belșug cu lacrimile pocăinței, îndrăzneală la Dumnezeu, dar numai în cazul mijlocirii pentru semeni, bunătate, zâmbet , mângâiere și îmbrățișare. Sfinții au fost niște oameni – Oameni, dacă ne luăm după arătătorul lui Pilat îndreptat către Hristos: “Iată Omul!” Sfinții au fost niște oameni pe care fiecare dintre noi, cei de azi, i-am dori în cercul nostru de prieteni sau de vecini. Foarte morali, foarte gentili, foarte umili. Și totuși cea mai mare calitate a lor era, repet, iubirea lor de Dumnezeu. Din această iubire de foc izvorau toate celelalte virtuți ale lor. Un sfânt nu ar ezita deloc, dacă ar afla de viața noastră pătimașă, să ne certe sau să ne facă morală zdravănă, fără a ne menaja. Sfinții au dormit cu prostituatele în casă ca să le poată catehiza, sfinții au dat trupurile păcătoșilor în ghearele diavolilor, demonizându-i, tocmai ca să-i poată mântui duhovnicește din ghearele lor, sfinții și-au obligat ucenicii din pustie să ciocănească săptămâni întregi munții ca să sape chilii, sau i-au pus să ude ani de zile copaci uscați, până când aceștia au înverzit.. Mă rog, sfinții au trăit cu conștiința veșniciei fericirii Raiului și a pedepselor iadului, de aceea modul lor de acțiune a fost în general foarte deosebit de cel obișnuit al nostru. Aceștia au fost sfinții, în linii mari. Aureolele acelea pe care le vedem astăzi în icoanele lor nu sunt altceva decât o încercare de a materializa plastic lumina harului care iradia în jurul lor în viața lor. Mi s-a întâmplat de câteva ori să stau în preajma unor sfinți. Când ascultam predicile Părintelui Teofil Părăian inima mea “ardea pe cale”, cum ziceau Luca și Cleopa despre Domnul Cel înviat din morți. Când mă binecuvânta pe creștet Părintele Cleopa zâmbeam o zi întreagă și inima mea devenea un ocean de pace. Când stăteam câteva minute în preajma Părintelui Arsenie Muscalu de la Mănăstirea Cornu îmi plângeam necontenit păcatele, chiar și pe cele din copilărie. În copilărie fiind, un călugăr bătrân jerpelit a venit direct la mine în Târgu Neamț și mi-a zis că voi deveni preot. Am cunoscut în viața mea atâția monahi îmbunătățiți, încât ar trebui să mă “îmbunătățesc” și eu numai prin amintirea lor. Toți aceștia erau, iar unii încă sunt, izvoare de har. Oameni pe care mult i-aș dori în preajma mea.. Oameni care clocotesc de Dumnezeul din ei. Oameni în inima cărora sălășluiește Împărăția lui Dumnezeu.. Cunoscând astfel de oameni am pătruns în alt univers, am reușit să pătrund puțin în Împărăția dinăuntrul lor. Sfinții.. Atâta lume îi hulește fără a ști ceea ce hulește. Există ura aceasta în oamenii de lume care luptă neîncetat cu vocea conștiinței lor care-i biciuie de dimineața până seara: “Tu știi că există Dumnezeu, dar nu vrei să-i păzești poruncile!” Ura aceasta față de sfinți este neînduplecată tocmai pentru că sfinții sunt cei care le demască rătăcirea și le dezvăluie starea de întunecare duhovnicească. În timp ce ei strigă, “nebunii”, “nu este Dumnezeu!”, sfinții vin înaintea lor cu Dumnezeul din ei înșiși și îi ceartă cu blândețe, arătând spre propriile inimi: “Ba există, fraților, și este chiar aici.”
Despre cultul sfinților ce aș putea să vă spun? Îi pedepsește Dumnezeu pe cei care nu îi cinstesc pe prietenii Săi?.. Dar Dumnezeu nu-i pedepsește aici, pe pământ, nici măcar pe cei care Îl hulesc pe El personal. Dumnezeu ne dăruiește acești oameni minunați, pe sfinții Săi, ca să ne asculte problemele, ca să ne ajute în micile noastre banalități cotidiene, sau dimpotrivă, în marile noastre lupte existențiale duhovnicești. L-am strigat pe Sfântul Efrem cel Nou ca să mă ajute să descui zăvorul blocat al unei uși din casă și m-a ajutat. L-am rugat să mă ajute să găsesc obiecte pierdute și m-a ajutat. Am strigat-o pe Cuvioasa Parascheva să mă ajute să-mi văd “iubirea” unei perioade a tinereții mele, și în câteva minute eram în fața acelei fete. M-am rugat la Sfântul Paisie Aghioritul să-mi dea “puțină” rugăciune și în câteva secunde plângeam ca un copil înaintea icoanei Domnului nostru Iisus Hristos. Mă rog, vreau să spun că sfinții m-au ajutat și în necazuri mici și în cele mari. Asta sunt sfinții pentru noi, niște prieteni buni și milostivi. Care prieten pedepsește, dragii mei?.. De unde ideile aceastea de foc, fulgere, inundații, cutremure și alte cataclisme venite asupra noastră din partea sfinților? Voi ați face așa ceva, ați da foc casei unui om care nu vă respectă?.. Dar sfinții lui Dumnezeu, niște oameni atât de blânzi?..
Scriu despre sfinți și voi mai scrie, pentru că din nou s-a “aprins” internetul pe tema lor. Căci au fost aprobate niște canonizări și mulți protestează. Aici vreau eu să ajung, dar nu azi, ci într-o postare ulterioară. Sfinții să ne ocrotească, Domnul să ne miluiască, amin. (Părintele Sorin Croitoru)
