Pe 14 septembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește unul dintre cele mai vechi și importante evenimente creștine, Înălțarea Sfintei Cruci, care aduce cinstire lemnului sfânt pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Această zi nu doar că poartă o semnificație teologică profundă, ci reunește în amintire două momente istorice esențiale din istoria Sfintei Cruci, simbolul central al credinței creștine.
14 septembrie: Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci – descoperirea lemnului sfânt și recuperarea sa din Persia
Primul dintre aceste evenimente marcante este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Hristos, o descoperire atribuită Sfintei Împărătese Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. Conform tradiției, în ziua de 14 septembrie 335, Episcopul Macarie al Ierusalimului a ridicat solemn Sfânta Cruce în fața poporului, după ce aceasta fusese descoperită pe Golgota, împreună cu alte două cruci aparținând tâlharilor răstigniți alături de Hristos. Momentul crucial al identificării Crucii adevărate s-a petrecut printr-o minune, atunci când o femeie moartă a fost readusă la viață după ce a fost atinsă de lemnul sfânt al Crucii lui Hristos. În urma acestei minuni, patriarhul Macarie a poruncit înălțarea solemnă a Crucii într-un loc înalt, pentru ca întreaga mulțime să o poată vedea și venera.
Al doilea eveniment comemorat în această zi este aducerea Sfintei Cruci înapoi la Ierusalim, după ce a fost capturată și dusă în Persia de către împăratul Hosroe. După paisprezece ani, în anul 629, împăratul bizantin Heraclie a reușit să o recupereze, învingându-l pe Hosroe și readucând Crucea Domnului cu mare cinste la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, cunoscută și sub numele de Biserica Sfintei Cruci. Acest eveniment a marcat nu doar o victorie politică, ci și o reafirmare a semnificației spirituale a Crucii pentru creștinii din întreaga lume.
Înălțarea Sfintei Cruci este o sărbătoare plină de solemnitate, în care credincioșii țin post, amintindu-și astfel de patimile și moartea Mântuitorului. Această zi ne invită să reflectăm asupra jertfei supreme a lui Hristos și asupra simbolismului profund al Crucii, care nu este doar un obiect fizic, ci un semn al mântuirii și biruinței vieții asupra morții.